M-am frământat plin de griji, da, recunosc,
Mă-ntrebam care-i drumul și care-i al vieții rost?
Am fost și în vale, prin munți și pe mari,
Și-am căutat siguranță pe-atâtea cărări;
Totuși, vreau sus pe stancă, să trăiesc.
Mă-ntrebam care-i drumul și care-i al vieții rost?
Am fost și în vale, prin munți și pe mari,
Și-am căutat siguranță pe-atâtea cărări;
Totuși, vreau sus pe stancă, să trăiesc.
Căci nu-mi doresc să fiu ca un val în ocean,
Ce-i luat de vânt, zdrobit mereu,
Cum e omul ce nu-i ancorat în Dumnezeu:
În lupte înfrânt, confuz și-amăgit,
Zi după zi de frică mințit,
Fără să știe că Dumnezeu
Stâmpără setea din sufletul său!
Ce-i luat de vânt, zdrobit mereu,
Cum e omul ce nu-i ancorat în Dumnezeu:
În lupte înfrânt, confuz și-amăgit,
Zi după zi de frică mințit,
Fără să știe că Dumnezeu
Stâmpără setea din sufletul său!
Uneori viața mea îmbrăcată în ceața era.
Trăiam cu-ndoieli și-orice decizie era un duel!
Dar tot ce-am greșit Isus a iertat
Și doar prin mila Sa în picioare pot sta!
Ochii-am deschis: astăzi văd foarte clar!
Trăiam cu-ndoieli și-orice decizie era un duel!
Dar tot ce-am greșit Isus a iertat
Și doar prin mila Sa în picioare pot sta!
Ochii-am deschis: astăzi văd foarte clar!
În lupte înfrânt, confuz și-amăgit,
Zi după zi de frică mintit,
Fără să știe că Dumnezeu
Stâmpără setea din sufletul său!
Zi după zi de frică mintit,
Fără să știe că Dumnezeu
Stâmpără setea din sufletul său!
M-am frământat plin de griji, da, recunosc,
Mă-ntrebam care-i drumul și care-i al vieții rost?
Am fost și în vale, prin munți și pe mari,
Și-am căutat siguranță pe-atâtea cărări;
Totuși, vreau sus pe stancă, să trăiesc.
Mă-ntrebam care-i drumul și care-i al vieții rost?
Am fost și în vale, prin munți și pe mari,
Și-am căutat siguranță pe-atâtea cărări;
Totuși, vreau sus pe stancă, să trăiesc.
Căci nu-mi doresc să fiu ca un val în ocean,
Ce-i luat de vânt, zdrobit mereu,
Cum e omul ce nu-i ancorat în Dumnezeu:
În lupte înfrânt, confuz și-amăgit,
Zi după zi de frică mințit,
Fără să știe că Dumnezeu
Stâmpără setea din sufletul său!
Ce-i luat de vânt, zdrobit mereu,
Cum e omul ce nu-i ancorat în Dumnezeu:
În lupte înfrânt, confuz și-amăgit,
Zi după zi de frică mințit,
Fără să știe că Dumnezeu
Stâmpără setea din sufletul său!
Uneori viața mea îmbrăcată în ceața era.
Trăiam cu-ndoieli și-orice decizie era un duel!
Dar tot ce-am greșit Isus a iertat
Și doar prin mila Sa în picioare pot sta!
Ochii-am deschis: astăzi văd foarte clar!
Trăiam cu-ndoieli și-orice decizie era un duel!
Dar tot ce-am greșit Isus a iertat
Și doar prin mila Sa în picioare pot sta!
Ochii-am deschis: astăzi văd foarte clar!
În lupte înfrânt, confuz și-amăgit,
Zi după zi de frică mintit,
Fără să știe că Dumnezeu
Stâmpără setea din sufletul său!
Zi după zi de frică mintit,
Fără să știe că Dumnezeu
Stâmpără setea din sufletul său!
