A mai bătut o dată clopotul
Și omule l-ai auzit și tu.
El îți șoptește printr-un zăngănit
Că pe pământ un om a mai murit.
Și omule l-ai auzit și tu.
El îți șoptește printr-un zăngănit
Că pe pământ un om a mai murit.
Viața ta e ca o frunză-n vânt,
Repede ea cade la pământ.
Să nu te-ncrezi nicicând în viața ta,
Doar Dumnezeu este stăpân pe ea.
Repede ea cade la pământ.
Să nu te-ncrezi nicicând în viața ta,
Doar Dumnezeu este stăpân pe ea.
Se-aud sirene, trece iar salvarea
Și te întrebi ce s-a mai întâmplat.
Prin minte iute gândurile-ți trec,
Căci poate încă-o viață a-ncetat.
Și te întrebi ce s-a mai întâmplat.
Prin minte iute gândurile-ți trec,
Căci poate încă-o viață a-ncetat.
Dragul meu, se-aude și-o strigare
Prin glasul meu și prin a mea cântare.
Oprește-te acum din drumul tău,
Ascultă cum te cheamă Dumnezeu.
Prin glasul meu și prin a mea cântare.
Oprește-te acum din drumul tău,
Ascultă cum te cheamă Dumnezeu.
A mai bătut o dată clopotul
Și omule l-ai auzit și tu.
El îți șoptește printr-un zăngănit
Că pe pământ un om a mai murit.
Și omule l-ai auzit și tu.
El îți șoptește printr-un zăngănit
Că pe pământ un om a mai murit.
Viața ta e ca o frunză-n vânt,
Repede ea cade la pământ.
Să nu te-ncrezi nicicând în viața ta,
Doar Dumnezeu este stăpân pe ea.
Repede ea cade la pământ.
Să nu te-ncrezi nicicând în viața ta,
Doar Dumnezeu este stăpân pe ea.
Se-aud sirene, trece iar salvarea
Și te întrebi ce s-a mai întâmplat.
Prin minte iute gândurile-ți trec,
Căci poate încă-o viață a-ncetat.
Și te întrebi ce s-a mai întâmplat.
Prin minte iute gândurile-ți trec,
Căci poate încă-o viață a-ncetat.
Dragul meu, se-aude și-o strigare
Prin glasul meu și prin a mea cântare.
Oprește-te acum din drumul tău,
Ascultă cum te cheamă Dumnezeu.
Prin glasul meu și prin a mea cântare.
Oprește-te acum din drumul tău,
Ascultă cum te cheamă Dumnezeu.
