Ale mamei rugăciuni

În timpul vieții mele,
De suflet nu știam.
Din zori și până-n seară,
Nepăsător trăiam.
Eram robit de lume,
În făr' delegi trăiam,
Tu te rugai, măicuță,
Dar eu nu te-auzeam.

„Fugi de păcat, copile!”,
Cu lacrimi mă rugai.
Eu n-ascultam de tine,
Și tu, mamă. plângeai.
Plecam, apoi, de-acasă,
Om fără căpătâi,
Când tu-mi strigai din poartă:
„Te rog rămâi, rămâi!”

Și mă visai, măicuță,
Credeai că-n poartă bat,
Dar eu eram departe,
În pofte și-n păcat.
Tu însă, scumpă mamă,
De dorul meu plângeai
Și-n rugi, tot mai fierbinte,
La Domnul mijloceai.

Dar iată că-ntr-o seară
Credința ta a-nvins
Și harul pocăinței
În flăcări m-a cuprins.
M-am îngrozit de mine,
De tot trecutul meu,
Și-am înviat, prin lacrimi,
Om nou, din Dumnezeu.