Am adormit, dar inima-mi veghea

Am adormit, dar inima-mi veghea.
Când, deodată, cineva mă striga
/: Deschide-Mi, tu pe gânduri nu mai sta,
Căci vreau să intru, dă-Mi inima ta! :/

Mi-am scos și haina, cum să mă îmbrac iar?
Și pe picioare m-am spălat eu doar.
/: Cum să-Ți deschid în toiul negrei nopți?
Când toți adorm, Tu singur bați la porți? :/

Când m-am sculat ca să-Ți deschid,
Tu ai plecat, n-ai mai venit.
/: Cum aș putea din nou să Te revăd?
Greșeala n-am putut să mi-o prevăd. :/

Păzitorii care cetății dau ocol
M-au întâlnit, lăsându-mi suflet gol,
/: Și m-au rănit, luându-mi marama,
Care păstra smerită fața mea. :/

Dar ce-mi dai Tu nimeni nu-mi poate lua,
Un gând senin, plin de iubirea Ta.
/: Pecetluiește-mi azi inima mea,
Să cunosc clipa când Tu bați la ea! :/

Iubitul meu, ești numai al meu!
Rămâi cu mine-n ceasul greu!
/: Obrajii se întăresc pe calea Ta,
Te rog, rămâi pe veci iubirea mea! :/