Aș vrea, Isuse scump
Să fiu ca Tine
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atătea ori când grea ispită vine
S-o biruiesc prin Sfântul Tău Cuvânt.
Să fiu ca Tine
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atătea ori când grea ispită vine
S-o biruiesc prin Sfântul Tău Cuvânt.
Aș vrea Isuse scump a Ta comoară
De mângâieri pe veci
Să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine
Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce dorești.
De mângâieri pe veci
Să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine
Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce dorești.
Aș vrea, Isuse, scump, a Ta viață
Să se-oglindească pururi în a mea,
Și să dispară negura de ceață,
Ce-mpiedică să-Ti văd mărirea ta.
Să se-oglindească pururi în a mea,
Și să dispară negura de ceață,
Ce-mpiedică să-Ti văd mărirea ta.
Și câte n-aș mai vrea, o, scump Isuse,
În pribegia mea pe-acest pământ;
Dorințele ce îmi rămân nespuse
Le împlinește Sfântul Tău Cuvânt!
În pribegia mea pe-acest pământ;
Dorințele ce îmi rămân nespuse
Le împlinește Sfântul Tău Cuvânt!
Aș vrea, Isuse scump
Să fiu ca Tine
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atătea ori când grea ispită vine
S-o biruiesc prin Sfântul Tău Cuvânt.
Să fiu ca Tine
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atătea ori când grea ispită vine
S-o biruiesc prin Sfântul Tău Cuvânt.
Aș vrea Isuse scump a Ta comoară
De mângâieri pe veci
Să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine
Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce dorești.
De mângâieri pe veci
Să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine
Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce dorești.
Aș vrea, Isuse, scump, a Ta viață
Să se-oglindească pururi în a mea,
Și să dispară negura de ceață,
Ce-mpiedică să-Ti văd mărirea ta.
Să se-oglindească pururi în a mea,
Și să dispară negura de ceață,
Ce-mpiedică să-Ti văd mărirea ta.
Și câte n-aș mai vrea, o, scump Isuse,
În pribegia mea pe-acest pământ;
Dorințele ce îmi rămân nespuse
Le împlinește Sfântul Tău Cuvânt!
În pribegia mea pe-acest pământ;
Dorințele ce îmi rămân nespuse
Le împlinește Sfântul Tău Cuvânt!
