Aș vrea să scriu un cântec astăzi
Frumos cum nu s-a scris vreodată
Să poarte flacăra cerească
Mai vie, mai adevărată.
Prin el să pot aprinde lumea
Ca să-i prefac a ei păcate
În scrum și-n a uitării mare
Să fie toate aruncate.
Frumos cum nu s-a scris vreodată
Să poarte flacăra cerească
Mai vie, mai adevărată.
Prin el să pot aprinde lumea
Ca să-i prefac a ei păcate
În scrum și-n a uitării mare
Să fie toate aruncate.
Să 'nalțe mai puternic harul
Și gloria dumnezeiască,
Iar sufletele obosite
În el odihnă să-și găsească.
Să-nchege-o armonie plină
De nimeni încă auzită,
Și din 'nălțimile luminii
Să poarte haină strălucită.
Și gloria dumnezeiască,
Iar sufletele obosite
În el odihnă să-și găsească.
Să-nchege-o armonie plină
De nimeni încă auzită,
Și din 'nălțimile luminii
Să poarte haină strălucită.
Așa aș vrea să scriu un cântec,
Dar nu mi-e dat și-n umilință
Pornesc cu ce-am primit, Isuse,
Să cânt a dragostei ființă.
Să cânt cu-a vieții harfă toată
Smeritele-mi cântări senine,
Așa cum sunt, dar vreau prin ele
Să Te înalț întreg pe Tine.
Dar nu mi-e dat și-n umilință
Pornesc cu ce-am primit, Isuse,
Să cânt a dragostei ființă.
Să cânt cu-a vieții harfă toată
Smeritele-mi cântări senine,
Așa cum sunt, dar vreau prin ele
Să Te înalț întreg pe Tine.
Aș vrea să scriu un cântec astăzi
Frumos cum nu s-a scris vreodată
Să poarte flacăra cerească
Mai vie, mai adevărată.
Prin el să pot aprinde lumea
Ca să-i prefac a ei păcate
În scrum și-n a uitării mare
Să fie toate aruncate.
Frumos cum nu s-a scris vreodată
Să poarte flacăra cerească
Mai vie, mai adevărată.
Prin el să pot aprinde lumea
Ca să-i prefac a ei păcate
În scrum și-n a uitării mare
Să fie toate aruncate.
Să 'nalțe mai puternic harul
Și gloria dumnezeiască,
Iar sufletele obosite
În el odihnă să-și găsească.
Să-nchege-o armonie plină
De nimeni încă auzită,
Și din 'nălțimile luminii
Să poarte haină strălucită.
Și gloria dumnezeiască,
Iar sufletele obosite
În el odihnă să-și găsească.
Să-nchege-o armonie plină
De nimeni încă auzită,
Și din 'nălțimile luminii
Să poarte haină strălucită.
Așa aș vrea să scriu un cântec,
Dar nu mi-e dat și-n umilință
Pornesc cu ce-am primit, Isuse,
Să cânt a dragostei ființă.
Să cânt cu-a vieții harfă toată
Smeritele-mi cântări senine,
Așa cum sunt, dar vreau prin ele
Să Te înalț întreg pe Tine.
Dar nu mi-e dat și-n umilință
Pornesc cu ce-am primit, Isuse,
Să cânt a dragostei ființă.
Să cânt cu-a vieții harfă toată
Smeritele-mi cântări senine,
Așa cum sunt, dar vreau prin ele
Să Te înalț întreg pe Tine.