Sunt patat, murdar, obosit de viata,
Flamând, înfometat, plin de noroi, însetat,
Sunt robit de pacat, depărtat de a Ta fata,
Caut dragoste, dar ramân singur si fara speranta.
Flamând, înfometat, plin de noroi, însetat,
Sunt robit de pacat, depărtat de a Ta fata,
Caut dragoste, dar ramân singur si fara speranta.
Îmi dau seama de nevoia mea de Tine,
Dar greșesc zi de zi, si nu-Ti împlinesc Vointa,
Când încerc sa-ti ramân aproape, sa veghez,
Carnea mea ma conduce, si puțin cu puțin ma îndepartez.
Dar greșesc zi de zi, si nu-Ti împlinesc Vointa,
Când încerc sa-ti ramân aproape, sa veghez,
Carnea mea ma conduce, si puțin cu puțin ma îndepartez.
Dar astazi este ziua când ma voi întoarce,
La Tatal meu, ca pe un argat sa ma primeasca,
Aici nu-mi mai ramâne nimic, si sunt fara pace,
Si totusi nu mai merit ca pe un fiu sa ma gazduiasca.
La Tatal meu, ca pe un argat sa ma primeasca,
Aici nu-mi mai ramâne nimic, si sunt fara pace,
Si totusi nu mai merit ca pe un fiu sa ma gazduiasca.
De-aceea m-am sculat si m-am dus la Tatal,
I-am spus păcatele si greșelile pe care le-am facut,
Si, spre surprinderea mea, fara sa merit,
M-a îmbratisat si cu mila, m-a primit si m-a curățit.
I-am spus păcatele si greșelile pe care le-am facut,
Si, spre surprinderea mea, fara sa merit,
M-a îmbratisat si cu mila, m-a primit si m-a curățit.
I-am spus ca nu merit o asa primireprimire,
Caci prea mult i-am greșit si nu-s vrednic de a Sa iubire,
Dar El mi-a spus ca nu-i e prea greu de-a ma ierta,
Nu conteaza de cate ori l-as trada.
Caci prea mult i-am greșit si nu-s vrednic de a Sa iubire,
Dar El mi-a spus ca nu-i e prea greu de-a ma ierta,
Nu conteaza de cate ori l-as trada.
Mi-a spus ca ceea ce conteaza,
Este ca m-am întors si m-am căit,
Ca El vede inima si regretu-mi pentru tot ceea ce-am păcătuit,
Si de la moarte la viata am pășit.
Este ca m-am întors si m-am căit,
Ca El vede inima si regretu-mi pentru tot ceea ce-am păcătuit,
Si de la moarte la viata am pășit.
Acuma ma uit la cruce, la ochii Lui înlacrimati,
Si tot ma întreb cum de sufletu-mi ramase fara nici-un tumult,
Cum de avându-i greșit asa de mult,
Sa fim primiti, iubiti si valorati.
Si tot ma întreb cum de sufletu-mi ramase fara nici-un tumult,
Cum de avându-i greșit asa de mult,
Sa fim primiti, iubiti si valorati.
Sunt patat, murdar, obosit de viata,
Flamând, înfometat, plin de noroi, însetat,
Sunt robit de pacat, depărtat de a Ta fata,
Caut dragoste, dar ramân singur si fara speranta.
Flamând, înfometat, plin de noroi, însetat,
Sunt robit de pacat, depărtat de a Ta fata,
Caut dragoste, dar ramân singur si fara speranta.
Îmi dau seama de nevoia mea de Tine,
Dar greșesc zi de zi, si nu-Ti împlinesc Vointa,
Când încerc sa-ti ramân aproape, sa veghez,
Carnea mea ma conduce, si puțin cu puțin ma îndepartez.
Dar greșesc zi de zi, si nu-Ti împlinesc Vointa,
Când încerc sa-ti ramân aproape, sa veghez,
Carnea mea ma conduce, si puțin cu puțin ma îndepartez.
Dar astazi este ziua când ma voi întoarce,
La Tatal meu, ca pe un argat sa ma primeasca,
Aici nu-mi mai ramâne nimic, si sunt fara pace,
Si totusi nu mai merit ca pe un fiu sa ma gazduiasca.
La Tatal meu, ca pe un argat sa ma primeasca,
Aici nu-mi mai ramâne nimic, si sunt fara pace,
Si totusi nu mai merit ca pe un fiu sa ma gazduiasca.
De-aceea m-am sculat si m-am dus la Tatal,
I-am spus păcatele si greșelile pe care le-am facut,
Si, spre surprinderea mea, fara sa merit,
M-a îmbratisat si cu mila, m-a primit si m-a curățit.
I-am spus păcatele si greșelile pe care le-am facut,
Si, spre surprinderea mea, fara sa merit,
M-a îmbratisat si cu mila, m-a primit si m-a curățit.
I-am spus ca nu merit o asa primireprimire,
Caci prea mult i-am greșit si nu-s vrednic de a Sa iubire,
Dar El mi-a spus ca nu-i e prea greu de-a ma ierta,
Nu conteaza de cate ori l-as trada.
Caci prea mult i-am greșit si nu-s vrednic de a Sa iubire,
Dar El mi-a spus ca nu-i e prea greu de-a ma ierta,
Nu conteaza de cate ori l-as trada.
Mi-a spus ca ceea ce conteaza,
Este ca m-am întors si m-am căit,
Ca El vede inima si regretu-mi pentru tot ceea ce-am păcătuit,
Si de la moarte la viata am pășit.
Este ca m-am întors si m-am căit,
Ca El vede inima si regretu-mi pentru tot ceea ce-am păcătuit,
Si de la moarte la viata am pășit.
Acuma ma uit la cruce, la ochii Lui înlacrimati,
Si tot ma întreb cum de sufletu-mi ramase fara nici-un tumult,
Cum de avându-i greșit asa de mult,
Sa fim primiti, iubiti si valorati.
Si tot ma întreb cum de sufletu-mi ramase fara nici-un tumult,
Cum de avându-i greșit asa de mult,
Sa fim primiti, iubiti si valorati.
