Avuția nu-i un merit ci-i un dar din cer primit
Pentru cel ce-o moștenește
Sau o are-n chip cinstit,
Și de-aceea cel cuminte și cu suflet cumpătat
Chibzuind o folosește după voia cui l-a dat.
Pentru cel ce-o moștenește
Sau o are-n chip cinstit,
Și de-aceea cel cuminte și cu suflet cumpătat
Chibzuind o folosește după voia cui l-a dat.
Binele ne dă averea s-o-mpărțim după-al său plac,
- Cui să-i ceară socoteală cel ce s-a născut sărac?
- Cui să-i ceară socoteală cel ce s-a născut sărac?
Moștenirea celor vrednici are-un veșnic viitor,
După ei urmează fiii și apoi urmașii lor,
Ea trecând din unii-n alții crește-un rod tot mai frumos
Căci e binecuvântată tuturora de folos.
După ei urmează fiii și apoi urmașii lor,
Ea trecând din unii-n alții crește-un rod tot mai frumos
Căci e binecuvântată tuturora de folos.
Avuția câștigată pe nedrept și necinstit
Orișicine o adună are-un blestemat sfârșit.
Orișicine o adună are-un blestemat sfârșit.
Să alerge-nșelătorul cât va vrea să tot adune
În curând se risipește tot ce-a strâns cu-nșelăciune.
Fie suflete furate, fie snopi ori bani furați,
Își vor blestema-n vecie strângătorii necurați.
În curând se risipește tot ce-a strâns cu-nșelăciune.
Fie suflete furate, fie snopi ori bani furați,
Își vor blestema-n vecie strângătorii necurați.
Toată-averea mincinoasă ce-a strâns harnicul tâlhar
O să-i ardă conștiința prinsă într-un veșnic jar.
O să-i ardă conștiința prinsă într-un veșnic jar.
Avuția strânsă-n lacrimi și-nfrânări și dărnicie
Este binecuvântată și va dăinui-n vecie.
Inima evlavioasă și smerită și curată
Își adună o avere ce nu piere niciodată.
Este binecuvântată și va dăinui-n vecie.
Inima evlavioasă și smerită și curată
Își adună o avere ce nu piere niciodată.
Să tot lupte-ambițiosul ca să-și strângă-n jurul-i gloată,
Gloata strânsă cu minciuna se va risipi deodată.
Gloata strânsă cu minciuna se va risipi deodată.
Blestemat e cel ce-și strânge gloată-n contra celui sfânt,
Și acel ce strânge daruri după-nșelător cuvânt,
Și acel ce strânge sectă și minciuni pârând pe frați
- Toți aceștia-mpreună vor fi veșnic blestemați.
Și acel ce strânge daruri după-nșelător cuvânt,
Și acel ce strânge sectă și minciuni pârând pe frați
- Toți aceștia-mpreună vor fi veșnic blestemați.
Binecuvântat e-acela care strânge roduri bune
De unire și de pace prin ce face și ce spune.
De unire și de pace prin ce face și ce spune.
Avuția cea mai scumpă este dragostea curată
Ce-o adună și-o păstrează o credință-adevărată,
Avuția care crește în cuvânt și faptă bună
Și aduce cui o are a virtuților cunună.
Ce-o adună și-o păstrează o credință-adevărată,
Avuția care crește în cuvânt și faptă bună
Și aduce cui o are a virtuților cunună.
Nu-i avere mai frumoasă decât lacrimile plânse
Din iubire și din milă,
- Ele sus în cer sunt strânse.
Din iubire și din milă,
- Ele sus în cer sunt strânse.
Nu aceea-i bogăție care furii pot s-o sape,
Care viermii pot s-o roadă ori s-o ducă foc și ape,
Nici acea de care moartea poate-oricând a te desparte
- Ci-i aceea ce-ți rămâne pentru veci
Și după moarte.
Care viermii pot s-o roadă ori s-o ducă foc și ape,
Nici acea de care moartea poate-oricând a te desparte
- Ci-i aceea ce-ți rămâne pentru veci
Și după moarte.
Om bogat nu este-acela ce-are aur cât ar vrea,
Ci-i cel mulțumit cu-atâta cât îi lasă munca sa.
Ci-i cel mulțumit cu-atâta cât îi lasă munca sa.
Mulțumirea sufletească-i cea mai mare avuție.
Fiul meu, această-avere ți-o doresc mai cu tărie,
Dac-o vei avea pe-aceasta nu-i mai fericit ca tine
Și-ai să vezi că fericirea nu stă-n multe
Ci-n puține.
Fiul meu, această-avere ți-o doresc mai cu tărie,
Dac-o vei avea pe-aceasta nu-i mai fericit ca tine
Și-ai să vezi că fericirea nu stă-n multe
Ci-n puține.
Avuția nu-i un merit ci-i un dar din cer primit
Pentru cel ce-o moștenește
Sau o are-n chip cinstit,
Și de-aceea cel cuminte și cu suflet cumpătat
Chibzuind o folosește după voia cui l-a dat.
Pentru cel ce-o moștenește
Sau o are-n chip cinstit,
Și de-aceea cel cuminte și cu suflet cumpătat
Chibzuind o folosește după voia cui l-a dat.
Binele ne dă averea s-o-mpărțim după-al său plac,
- Cui să-i ceară socoteală cel ce s-a născut sărac?
- Cui să-i ceară socoteală cel ce s-a născut sărac?
Moștenirea celor vrednici are-un veșnic viitor,
După ei urmează fiii și apoi urmașii lor,
Ea trecând din unii-n alții crește-un rod tot mai frumos
Căci e binecuvântată tuturora de folos.
După ei urmează fiii și apoi urmașii lor,
Ea trecând din unii-n alții crește-un rod tot mai frumos
Căci e binecuvântată tuturora de folos.
Avuția câștigată pe nedrept și necinstit
Orișicine o adună are-un blestemat sfârșit.
Orișicine o adună are-un blestemat sfârșit.
Să alerge-nșelătorul cât va vrea să tot adune
În curând se risipește tot ce-a strâns cu-nșelăciune.
Fie suflete furate, fie snopi ori bani furați,
Își vor blestema-n vecie strângătorii necurați.
În curând se risipește tot ce-a strâns cu-nșelăciune.
Fie suflete furate, fie snopi ori bani furați,
Își vor blestema-n vecie strângătorii necurați.
Toată-averea mincinoasă ce-a strâns harnicul tâlhar
O să-i ardă conștiința prinsă într-un veșnic jar.
O să-i ardă conștiința prinsă într-un veșnic jar.
Avuția strânsă-n lacrimi și-nfrânări și dărnicie
Este binecuvântată și va dăinui-n vecie.
Inima evlavioasă și smerită și curată
Își adună o avere ce nu piere niciodată.
Este binecuvântată și va dăinui-n vecie.
Inima evlavioasă și smerită și curată
Își adună o avere ce nu piere niciodată.
Să tot lupte-ambițiosul ca să-și strângă-n jurul-i gloată,
Gloata strânsă cu minciuna se va risipi deodată.
Gloata strânsă cu minciuna se va risipi deodată.
Blestemat e cel ce-și strânge gloată-n contra celui sfânt,
Și acel ce strânge daruri după-nșelător cuvânt,
Și acel ce strânge sectă și minciuni pârând pe frați
- Toți aceștia-mpreună vor fi veșnic blestemați.
Și acel ce strânge daruri după-nșelător cuvânt,
Și acel ce strânge sectă și minciuni pârând pe frați
- Toți aceștia-mpreună vor fi veșnic blestemați.
Binecuvântat e-acela care strânge roduri bune
De unire și de pace prin ce face și ce spune.
De unire și de pace prin ce face și ce spune.
Avuția cea mai scumpă este dragostea curată
Ce-o adună și-o păstrează o credință-adevărată,
Avuția care crește în cuvânt și faptă bună
Și aduce cui o are a virtuților cunună.
Ce-o adună și-o păstrează o credință-adevărată,
Avuția care crește în cuvânt și faptă bună
Și aduce cui o are a virtuților cunună.
Nu-i avere mai frumoasă decât lacrimile plânse
Din iubire și din milă,
- Ele sus în cer sunt strânse.
Din iubire și din milă,
- Ele sus în cer sunt strânse.
Nu aceea-i bogăție care furii pot s-o sape,
Care viermii pot s-o roadă ori s-o ducă foc și ape,
Nici acea de care moartea poate-oricând a te desparte
- Ci-i aceea ce-ți rămâne pentru veci
Și după moarte.
Care viermii pot s-o roadă ori s-o ducă foc și ape,
Nici acea de care moartea poate-oricând a te desparte
- Ci-i aceea ce-ți rămâne pentru veci
Și după moarte.
Om bogat nu este-acela ce-are aur cât ar vrea,
Ci-i cel mulțumit cu-atâta cât îi lasă munca sa.
Ci-i cel mulțumit cu-atâta cât îi lasă munca sa.
Mulțumirea sufletească-i cea mai mare avuție.
Fiul meu, această-avere ți-o doresc mai cu tărie,
Dac-o vei avea pe-aceasta nu-i mai fericit ca tine
Și-ai să vezi că fericirea nu stă-n multe
Ci-n puține.
Fiul meu, această-avere ți-o doresc mai cu tărie,
Dac-o vei avea pe-aceasta nu-i mai fericit ca tine
Și-ai să vezi că fericirea nu stă-n multe
Ci-n puține.
