Aș privi din zori în zori,
Toate văile cu flori,
Aș privi și-aș strânge-n piept
Tot ce-i tainic și-nțelept.
Toate văile cu flori,
Aș privi și-aș strânge-n piept
Tot ce-i tainic și-nțelept.
Tot noianul zorilor,
Tot focul bujorilor,
Tot parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Tot seninul zărilor,
Tot argintul mărilor
Toată slava /: stelelor :/ ( × 3)
Ce dă farmec nopților.
Tot focul bujorilor,
Tot parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Tot seninul zărilor,
Tot argintul mărilor
Toată slava /: stelelor :/ ( × 3)
Ce dă farmec nopților.
Și când vine-o iarnă grea,
Troienind cărarea mea,
Lângă Domnul am și-atunci,
Tot ce-i mai frumos în lunci.
Troienind cărarea mea,
Lângă Domnul am și-atunci,
Tot ce-i mai frumos în lunci.
Tot noianul zorilor,
Tot focul bujorilor,
Tot parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Tot seninul zorilor,
Tot argintul mărilor,
Toată slava /: stelelor :/ ( × 3)
Ce dă farmec nopților.
Tot focul bujorilor,
Tot parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Tot seninul zorilor,
Tot argintul mărilor,
Toată slava /: stelelor :/ ( × 3)
Ce dă farmec nopților.
Iar când Domnul va veni
Și în ochi mă va privi,
Nu voi mai vedea atunci,
Nici cărări, nici văi, nici lunci.
Și în ochi mă va privi,
Nu voi mai vedea atunci,
Nici cărări, nici văi, nici lunci.
Nici noianul zorilor,
Nici focul bujorilor,
Nici parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Nici seninul zărilor,
Nici argintul mărilor,
Și nici stelele de sus
/: Mai de sus :/
Numai Fața lui Isus!
Nici focul bujorilor,
Nici parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Nici seninul zărilor,
Nici argintul mărilor,
Și nici stelele de sus
/: Mai de sus :/
Numai Fața lui Isus!
Aș privi din zori în zori,
Toate văile cu flori,
Aș privi și-aș strânge-n piept
Tot ce-i tainic și-nțelept.
Toate văile cu flori,
Aș privi și-aș strânge-n piept
Tot ce-i tainic și-nțelept.
Tot noianul zorilor,
Tot focul bujorilor,
Tot parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Tot seninul zărilor,
Tot argintul mărilor
Toată slava /: stelelor :/ ( × 3)
Ce dă farmec nopților.
Tot focul bujorilor,
Tot parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Tot seninul zărilor,
Tot argintul mărilor
Toată slava /: stelelor :/ ( × 3)
Ce dă farmec nopților.
Și când vine-o iarnă grea,
Troienind cărarea mea,
Lângă Domnul am și-atunci,
Tot ce-i mai frumos în lunci.
Troienind cărarea mea,
Lângă Domnul am și-atunci,
Tot ce-i mai frumos în lunci.
Tot noianul zorilor,
Tot focul bujorilor,
Tot parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Tot seninul zorilor,
Tot argintul mărilor,
Toată slava /: stelelor :/ ( × 3)
Ce dă farmec nopților.
Tot focul bujorilor,
Tot parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Tot seninul zorilor,
Tot argintul mărilor,
Toată slava /: stelelor :/ ( × 3)
Ce dă farmec nopților.
Iar când Domnul va veni
Și în ochi mă va privi,
Nu voi mai vedea atunci,
Nici cărări, nici văi, nici lunci.
Și în ochi mă va privi,
Nu voi mai vedea atunci,
Nici cărări, nici văi, nici lunci.
Nici noianul zorilor,
Nici focul bujorilor,
Nici parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Nici seninul zărilor,
Nici argintul mărilor,
Și nici stelele de sus
/: Mai de sus :/
Numai Fața lui Isus!
Nici focul bujorilor,
Nici parfumul crinilor,
Din umbra grădinilor.
Nici seninul zărilor,
Nici argintul mărilor,
Și nici stelele de sus
/: Mai de sus :/
Numai Fața lui Isus!
