Binele e fericirea, binele e însăși viața,
Binele e adevărul care luminează fața,
Binele e mântuirea, binele e sfânt mereu,
Cine este bun, le are toate-acestea fiul meu.
Binele e adevărul care luminează fața,
Binele e mântuirea, binele e sfânt mereu,
Cine este bun, le are toate-acestea fiul meu.
Binele, - o, ce comoară este-acesta orișicând,
După el se vede omul că e om în primul rând,
Cine-și zice om, dar n-are binele-n viața lui
Poți să-i spui orice că este
Numai om nu poți să-i spui.
După el se vede omul că e om în primul rând,
Cine-și zice om, dar n-are binele-n viața lui
Poți să-i spui orice că este
Numai om nu poți să-i spui.
Om e numai omul bun
Lui tot sufletul mi-l spun
Căci știu bine că oriunde
Mă-nțelege și-mi răspunde.
Lui tot sufletul mi-l spun
Căci știu bine că oriunde
Mă-nțelege și-mi răspunde.
Celui fără bunătate
Să nu-i crezi nici o dreptate
Căci oricât ar fi de mare,
De nimic bun nu-i în stare.
Să nu-i crezi nici o dreptate
Căci oricât ar fi de mare,
De nimic bun nu-i în stare.
Unde-i binele stăpân
Pot să vin și să rămân,
Unde binele-i străin
Fug pe veci și nu mai vin.
Pot să vin și să rămân,
Unde binele-i străin
Fug pe veci și nu mai vin.
Vino bine și rămâi
Pune-ai vieții căpătâi,
Căci cu tine-oriunde-aș fi
Aș da totul și-aș trăi,
Dar cu răul mă-ngrozesc
Să-mi dea aur, nu-l doresc.
Pune-ai vieții căpătâi,
Căci cu tine-oriunde-aș fi
Aș da totul și-aș trăi,
Dar cu răul mă-ngrozesc
Să-mi dea aur, nu-l doresc.
Binele e casa sfântă unde inima curată
Locuiește totdeauna și nu pleacă niciodată.
Locuiește totdeauna și nu pleacă niciodată.
Binele, oriunde este numai din frumos răsare,
Cine de frumos nu știe nici de bine nu-i în stare,
Dacă vrei să-ți nalți viața spre lumină și spre bine
Mai întâi de toate caută ce-i frumos să-l ai în tine.
Cine de frumos nu știe nici de bine nu-i în stare,
Dacă vrei să-ți nalți viața spre lumină și spre bine
Mai întâi de toate caută ce-i frumos să-l ai în tine.
Binele la unii oameni este-o sfântă avuție
Iar la alții-o slăbiciune care
Nici nu vor s-o știe,
Cei dintâi doresc să-l facă,
Ceilalți nici măcar nu-l spuie
Și pe-aceasta se cunoaște cine-i om
Și cine nu e.
Iar la alții-o slăbiciune care
Nici nu vor s-o știe,
Cei dintâi doresc să-l facă,
Ceilalți nici măcar nu-l spuie
Și pe-aceasta se cunoaște cine-i om
Și cine nu e.
Binele e rodul dulce
Care cinstea îl aduce,
Cel ne-nstare-a face bine
N-are cinste - ci rușine.
Care cinstea îl aduce,
Cel ne-nstare-a face bine
N-are cinste - ci rușine.
Binele îl face-n lume fericit pe orișicare,
Dar în vremea și-n măsura câtă e de el în stare.
Dar în vremea și-n măsura câtă e de el în stare.
În orișicare stare-ai fi
Caută binele-a-l iubi,
Căci din binele frumos
Cel dintâi ai tu folos.
Caută binele-a-l iubi,
Căci din binele frumos
Cel dintâi ai tu folos.
Binele este izvorul nemuririi fericite,
Viețile de el legate vor fi veșnic fericite.
Viețile de el legate vor fi veșnic fericite.
Binele îți intră-n casă cu-Adevărul deodată,
Ești cu el pe calea strâmtă
- Dar îl pierzi pe calea lată,
Ești cu el în curăție, în iubire și-ascultare,
Dar îl pierzi când pierzi lumina
- Iar apoi mergi în pierzare.
Ești cu el pe calea strâmtă
- Dar îl pierzi pe calea lată,
Ești cu el în curăție, în iubire și-ascultare,
Dar îl pierzi când pierzi lumina
- Iar apoi mergi în pierzare.
Binele e un amestec - de ușor și greu,
Dar numai făcând ce-i bine ești curat mereu,
Cine binele nu-l face - deși-l poate face,
Este-un rău și un nevrednic, - moare fără pace.
- Fericit ești suflet dulce - ce iubești ce-i bine
Când îl faci cu bucurie
- Oricând, la oricine.
Dar numai făcând ce-i bine ești curat mereu,
Cine binele nu-l face - deși-l poate face,
Este-un rău și un nevrednic, - moare fără pace.
- Fericit ești suflet dulce - ce iubești ce-i bine
Când îl faci cu bucurie
- Oricând, la oricine.
Binele e fericirea, binele e însăși viața,
Binele e adevărul care luminează fața,
Binele e mântuirea, binele e sfânt mereu,
Cine este bun, le are toate-acestea fiul meu.
Binele e adevărul care luminează fața,
Binele e mântuirea, binele e sfânt mereu,
Cine este bun, le are toate-acestea fiul meu.
Binele, - o, ce comoară este-acesta orișicând,
După el se vede omul că e om în primul rând,
Cine-și zice om, dar n-are binele-n viața lui
Poți să-i spui orice că este
Numai om nu poți să-i spui.
După el se vede omul că e om în primul rând,
Cine-și zice om, dar n-are binele-n viața lui
Poți să-i spui orice că este
Numai om nu poți să-i spui.
Om e numai omul bun
Lui tot sufletul mi-l spun
Căci știu bine că oriunde
Mă-nțelege și-mi răspunde.
Lui tot sufletul mi-l spun
Căci știu bine că oriunde
Mă-nțelege și-mi răspunde.
Celui fără bunătate
Să nu-i crezi nici o dreptate
Căci oricât ar fi de mare,
De nimic bun nu-i în stare.
Să nu-i crezi nici o dreptate
Căci oricât ar fi de mare,
De nimic bun nu-i în stare.
Unde-i binele stăpân
Pot să vin și să rămân,
Unde binele-i străin
Fug pe veci și nu mai vin.
Pot să vin și să rămân,
Unde binele-i străin
Fug pe veci și nu mai vin.
Vino bine și rămâi
Pune-ai vieții căpătâi,
Căci cu tine-oriunde-aș fi
Aș da totul și-aș trăi,
Dar cu răul mă-ngrozesc
Să-mi dea aur, nu-l doresc.
Pune-ai vieții căpătâi,
Căci cu tine-oriunde-aș fi
Aș da totul și-aș trăi,
Dar cu răul mă-ngrozesc
Să-mi dea aur, nu-l doresc.
Binele e casa sfântă unde inima curată
Locuiește totdeauna și nu pleacă niciodată.
Locuiește totdeauna și nu pleacă niciodată.
Binele, oriunde este numai din frumos răsare,
Cine de frumos nu știe nici de bine nu-i în stare,
Dacă vrei să-ți nalți viața spre lumină și spre bine
Mai întâi de toate caută ce-i frumos să-l ai în tine.
Cine de frumos nu știe nici de bine nu-i în stare,
Dacă vrei să-ți nalți viața spre lumină și spre bine
Mai întâi de toate caută ce-i frumos să-l ai în tine.
Binele la unii oameni este-o sfântă avuție
Iar la alții-o slăbiciune care
Nici nu vor s-o știe,
Cei dintâi doresc să-l facă,
Ceilalți nici măcar nu-l spuie
Și pe-aceasta se cunoaște cine-i om
Și cine nu e.
Iar la alții-o slăbiciune care
Nici nu vor s-o știe,
Cei dintâi doresc să-l facă,
Ceilalți nici măcar nu-l spuie
Și pe-aceasta se cunoaște cine-i om
Și cine nu e.
Binele e rodul dulce
Care cinstea îl aduce,
Cel ne-nstare-a face bine
N-are cinste - ci rușine.
Care cinstea îl aduce,
Cel ne-nstare-a face bine
N-are cinste - ci rușine.
Binele îl face-n lume fericit pe orișicare,
Dar în vremea și-n măsura câtă e de el în stare.
Dar în vremea și-n măsura câtă e de el în stare.
În orișicare stare-ai fi
Caută binele-a-l iubi,
Căci din binele frumos
Cel dintâi ai tu folos.
Caută binele-a-l iubi,
Căci din binele frumos
Cel dintâi ai tu folos.
Binele este izvorul nemuririi fericite,
Viețile de el legate vor fi veșnic fericite.
Viețile de el legate vor fi veșnic fericite.
Binele îți intră-n casă cu-Adevărul deodată,
Ești cu el pe calea strâmtă
- Dar îl pierzi pe calea lată,
Ești cu el în curăție, în iubire și-ascultare,
Dar îl pierzi când pierzi lumina
- Iar apoi mergi în pierzare.
Ești cu el pe calea strâmtă
- Dar îl pierzi pe calea lată,
Ești cu el în curăție, în iubire și-ascultare,
Dar îl pierzi când pierzi lumina
- Iar apoi mergi în pierzare.
Binele e un amestec - de ușor și greu,
Dar numai făcând ce-i bine ești curat mereu,
Cine binele nu-l face - deși-l poate face,
Este-un rău și un nevrednic, - moare fără pace.
- Fericit ești suflet dulce - ce iubești ce-i bine
Când îl faci cu bucurie
- Oricând, la oricine.
Dar numai făcând ce-i bine ești curat mereu,
Cine binele nu-l face - deși-l poate face,
Este-un rău și un nevrednic, - moare fără pace.
- Fericit ești suflet dulce - ce iubești ce-i bine
Când îl faci cu bucurie
- Oricând, la oricine.
