Când Dumnezeu ne stăpânește,
Și noi, deplin, Îl stăpânim;
Prin adevăr, cerești ne crește,
Sămânța lui când i-o primim!
Și noi, deplin, Îl stăpânim;
Prin adevăr, cerești ne crește,
Sămânța lui când i-o primim!
Cum noi purtăm pe Dumnezeu,
În duhul nostru necurmat,
/: Așa ne poartă El mereu
Din har în har, mai minunat! :/
În duhul nostru necurmat,
/: Așa ne poartă El mereu
Din har în har, mai minunat! :/
Trăim înfrângeri câteodată,
Ni-i mersul strâmb și-anevoios,
Iar fața ni-i întunecată.
Că nu-I sfințit în noi Hristos!
Ni-i mersul strâmb și-anevoios,
Iar fața ni-i întunecată.
Că nu-I sfințit în noi Hristos!
Suntem aici ca mărturie,
Prin Dumnezeul Cel din noi,
Atunci ne dă a Lui tărie
Spre noi izbânzi, spre roade noi!
Prin Dumnezeul Cel din noi,
Atunci ne dă a Lui tărie
Spre noi izbânzi, spre roade noi!
Când Dumnezeu ne stăpânește,
Și noi, deplin, Îl stăpânim;
Prin adevăr, cerești ne crește,
Sămânța lui când i-o primim!
Și noi, deplin, Îl stăpânim;
Prin adevăr, cerești ne crește,
Sămânța lui când i-o primim!
Cum noi purtăm pe Dumnezeu,
În duhul nostru necurmat,
/: Așa ne poartă El mereu
Din har în har, mai minunat! :/
În duhul nostru necurmat,
/: Așa ne poartă El mereu
Din har în har, mai minunat! :/
Trăim înfrângeri câteodată,
Ni-i mersul strâmb și-anevoios,
Iar fața ni-i întunecată.
Că nu-I sfințit în noi Hristos!
Ni-i mersul strâmb și-anevoios,
Iar fața ni-i întunecată.
Că nu-I sfințit în noi Hristos!
Suntem aici ca mărturie,
Prin Dumnezeul Cel din noi,
Atunci ne dă a Lui tărie
Spre noi izbânzi, spre roade noi!
Prin Dumnezeul Cel din noi,
Atunci ne dă a Lui tărie
Spre noi izbânzi, spre roade noi!
