Când dorinți străine îmi orbesc
Cugetul, divină pază,
Doamne-n harul Tău nepământesc,
Fă-i lumina și mai trează!
Cugetul, divină pază,
Doamne-n harul Tău nepământesc,
Fă-i lumina și mai trează!
Doamne, Doamne,
Doamne, Doamne,
Ajutorul Tău mereu,
Dă-mi-l Tu, când sunt la greu!
Doamne, Doamne,
Ajutorul Tău mereu,
Dă-mi-l Tu, când sunt la greu!
Să nu poată strânge cel viclean,
Roada lui cea otrăvită,
Dintr-un duh în beznă și sărman,
Și c-o pază adormită!
Roada lui cea otrăvită,
Dintr-un duh în beznă și sărman,
Și c-o pază adormită!
Tu să ai folosul pe deplin,
Din mișcarea vieții mele,
Ca să strângi mereu cu coșul plin
Rodul neprihanei grele!
Din mișcarea vieții mele,
Ca să strângi mereu cu coșul plin
Rodul neprihanei grele!
Când dorinți străine îmi orbesc
Cugetul, cu-a lui lumină,
Doamne-n harul Tău nepământesc,
Fă-i vederea și mai plină!
Cugetul, cu-a lui lumină,
Doamne-n harul Tău nepământesc,
Fă-i vederea și mai plină!
Când dorinți străine îmi orbesc
Cugetul, divină pază,
Doamne-n harul Tău nepământesc,
Fă-i lumina și mai trează!
Cugetul, divină pază,
Doamne-n harul Tău nepământesc,
Fă-i lumina și mai trează!
Doamne, Doamne,
Doamne, Doamne,
Ajutorul Tău mereu,
Dă-mi-l Tu, când sunt la greu!
Doamne, Doamne,
Ajutorul Tău mereu,
Dă-mi-l Tu, când sunt la greu!
Să nu poată strânge cel viclean,
Roada lui cea otrăvită,
Dintr-un duh în beznă și sărman,
Și c-o pază adormită!
Roada lui cea otrăvită,
Dintr-un duh în beznă și sărman,
Și c-o pază adormită!
Tu să ai folosul pe deplin,
Din mișcarea vieții mele,
Ca să strângi mereu cu coșul plin
Rodul neprihanei grele!
Din mișcarea vieții mele,
Ca să strângi mereu cu coșul plin
Rodul neprihanei grele!
Când dorinți străine îmi orbesc
Cugetul, cu-a lui lumină,
Doamne-n harul Tău nepământesc,
Fă-i vederea și mai plină!
Cugetul, cu-a lui lumină,
Doamne-n harul Tău nepământesc,
Fă-i vederea și mai plină!