Când eram înconjurată
De o ceață-ntunecată,
Cu un vânt și groază mare
Și zăceam în disperare,
Mintea-mi era încordată,
Cu tot trupul meu crispat,
Nu mai știam ce să fac,
Dar la Domnul am strigat.
De o ceață-ntunecată,
Cu un vânt și groază mare
Și zăceam în disperare,
Mintea-mi era încordată,
Cu tot trupul meu crispat,
Nu mai știam ce să fac,
Dar la Domnul am strigat.
/: Și-a venit Isus cu barca
Lui și m-a salvat
Din furtuna-ntunecată,
Domnul m-a luat. :/
Lui și m-a salvat
Din furtuna-ntunecată,
Domnul m-a luat. :/
Eram pe-un mal de apă,
Cu toți pomii despuiați,
Nu aveau niciunul roadă;
Erau oamenii săraci
Care nu-l aveau pe Domnul
Și nici nu primeau cuvântul.
Eu lucrarea-m isprăvit.
Pe mine nu m-au primit.
Cu toți pomii despuiați,
Nu aveau niciunul roadă;
Erau oamenii săraci
Care nu-l aveau pe Domnul
Și nici nu primeau cuvântul.
Eu lucrarea-m isprăvit.
Pe mine nu m-au primit.
Când eram înconjurată
De o ceață-ntunecată,
Cu un vânt și groază mare
Și zăceam în disperare,
Mintea-mi era încordată,
Cu tot trupul meu crispat,
Nu mai știam ce să fac,
Dar la Domnul am strigat.
De o ceață-ntunecată,
Cu un vânt și groază mare
Și zăceam în disperare,
Mintea-mi era încordată,
Cu tot trupul meu crispat,
Nu mai știam ce să fac,
Dar la Domnul am strigat.
/: Și-a venit Isus cu barca
Lui și m-a salvat
Din furtuna-ntunecată,
Domnul m-a luat. :/
Lui și m-a salvat
Din furtuna-ntunecată,
Domnul m-a luat. :/
Eram pe-un mal de apă,
Cu toți pomii despuiați,
Nu aveau niciunul roadă;
Erau oamenii săraci
Care nu-l aveau pe Domnul
Și nici nu primeau cuvântul.
Eu lucrarea-m isprăvit.
Pe mine nu m-au primit.
Cu toți pomii despuiați,
Nu aveau niciunul roadă;
Erau oamenii săraci
Care nu-l aveau pe Domnul
Și nici nu primeau cuvântul.
Eu lucrarea-m isprăvit.
Pe mine nu m-au primit.
