Când fi-vom dezbrăcați

Când fi-vom dezbrăcați de-a cărnii haină,
Și-n trup de slavă-nveșmântați pe veci,
Nu se va ști atunci această taină
Pe-a lumii-ntunecate-ntinderi reci.

Dar ceru-ntreg cu-a îngerilor gloată
Va răsuna în laude și-n cânt,
Că-ncepe sărbătoarea minunată
A nunții Noului Așezământ.

Atunci vom fi Mireasa-n in subțire
Într-o lumină cum nu s-a văzut,
Întâmpinând pe scumpul nostru Mire
În tainicul văzduh necunoscut.

Ca primul Rod al jertfei rânduită
De Dumnezeul Cel Nemărginit,
Vom fi primiți în slava nesfârșită
Pe tronul alb al Mielului jertfit.

Isuse, așteptăm tot mai fierbinte
Ca să-mplinești făgăduința Ta,
Când Tu pe nori ne vei ieși-nainte,
Iar noi, schimbați, Te vom întâmpina!