Când în fața Domnului

Când în fața Domnului îngenunchezi,
Vei rămâne în picioare în furtuni.
/: El e Stânca tare-n care tu ți-așezi
Viața cu-ale ei dureri și slăbiciuni! :/

Tu, mai sus, trăirea n-o poți ridica
Decât rugăciunea care ți-o rostești.
/: Dacă ea nu are duh din lumea rea,
Va zbura spre ceruri, iar tu o-nsoțești! :/

Chiar când trupul cade la pământ,
Rugăciunea suie liber și ușor;
/: Pentru ea nu-s piedici, ci aprins avânt
Înspre-a-Tale haruri, Tu le ești Izvor! :/

Închinare-adâncă Îți aduc mereu,
Pentru toate-a-mele rugăciuni ce-Ți spun,
/: Căci în Tine, Tată, Sfinte Dumnezeu,
Din împrăștiere, viața mi-o adun! :/