Când inima mi-o plec smerită

Când inima mi-o plec smerită,
Să stau, Isuse, să Te-ascult,
Eu nu mă satur niciodată,
Să stau oricât aș sta de mult.
Și când în rugăciunea sfântă
Eu stau, și-aproape Te simțesc,
Oricât aș sta, mai mult, mai tare
De Tine-aș vrea să m-alipesc.

Când sub umbrarul Tău puternic,
Eu stând mă simt înviorat,
Oricât aș sta, tot mi se pare
Că-n veci aș sta nesăturat.
Iar când sub aripile Tale
M-adăpostesc în ziua grea,
Oricât de mult aș sta, Isuse,
Tot aș mai vrea, tot aș mai vrea.

Oricât aș sta să-mi spui cuvântul
Despre-al Golgotei preț slăvit,
Tot aș mai sta s-ascult, Isuse,
Cât m-ai iubit, cât m-ai iubit.
Când în extaz de bucurie
Stau sub a-Tale dulci priviri,
Aș sta - și-n veci de lângă Tine
Nu m-aș mai duce nicăiri.