Când ispita vine, când durerea vine,
Și când bezna vine peste orișicine,
Ca Isus Cel Blând, fără umbră-n gând
Și nemurmurând ochii lăcrimând,
Untdelemn turnând, rănile legând,
/: S-avem duhul blând! :/
Și când bezna vine peste orișicine,
Ca Isus Cel Blând, fără umbră-n gând
Și nemurmurând ochii lăcrimând,
Untdelemn turnând, rănile legând,
/: S-avem duhul blând! :/
E o datorie, e-o chemare vie,
Pentru cel ce știe calea spre vecie,
Să ajute-n plin pe acei ce vin
Cu-al durerii chin, ca să afle-alin,
Și orice suspin să-l șteargă divin
/: Cu un duh senin! :/
Pentru cel ce știe calea spre vecie,
Să ajute-n plin pe acei ce vin
Cu-al durerii chin, ca să afle-alin,
Și orice suspin să-l șteargă divin
/: Cu un duh senin! :/
Când ispita vine, când durerea vine,
Și când bezna vine peste orișicine,
Ca Isus Cel Blând, fără umbră-n gând
Și nemurmurând ochii lăcrimând,
Untdelemn turnând, rănile legând,
/: S-avem duhul blând! :/
Și când bezna vine peste orișicine,
Ca Isus Cel Blând, fără umbră-n gând
Și nemurmurând ochii lăcrimând,
Untdelemn turnând, rănile legând,
/: S-avem duhul blând! :/
E o datorie, e-o chemare vie,
Pentru cel ce știe calea spre vecie,
Să ajute-n plin pe acei ce vin
Cu-al durerii chin, ca să afle-alin,
Și orice suspin să-l șteargă divin
/: Cu un duh senin! :/
Pentru cel ce știe calea spre vecie,
Să ajute-n plin pe acei ce vin
Cu-al durerii chin, ca să afle-alin,
Și orice suspin să-l șteargă divin
/: Cu un duh senin! :/
