Galileia, azi nu mai păstrează
Urma trecerii Sale prin ea
Și nici vocea, când la o poruncă
Liniștită, furtuna tăcea;
Dar Isus mi-a lăsat o cărare
Și-L urmez bucuros, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Urma trecerii Sale prin ea
Și nici vocea, când la o poruncă
Liniștită, furtuna tăcea;
Dar Isus mi-a lăsat o cărare
Și-L urmez bucuros, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Când e greu drumul vieții-n suspine
După-odihnă, adesea tânjesc
Dar Isus știe ce e mai bine
Și la El adăpost eu găsesc;
Prin al Său sfânt Cuvânt, El promite
Că putere-mi va da, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
După-odihnă, adesea tânjesc
Dar Isus știe ce e mai bine
Și la El adăpost eu găsesc;
Prin al Său sfânt Cuvânt, El promite
Că putere-mi va da, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Da, eu știu că Isus mă iubește
Mă ajută pe drum să nu cad
Căci prea mare e prețul cu care
Și pe mine m-a răscumpărat;
Mi-este dor, ca acolo în slavă
Eu cu Domnul să fiu într-o zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Mă ajută pe drum să nu cad
Căci prea mare e prețul cu care
Și pe mine m-a răscumpărat;
Mi-este dor, ca acolo în slavă
Eu cu Domnul să fiu într-o zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. (2Cor. 4: 17)
Galileia, azi nu mai păstrează
Urma trecerii Sale prin ea
Și nici vocea, când la o poruncă
Liniștită, furtuna tăcea;
Dar Isus mi-a lăsat o cărare
Și-L urmez bucuros, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Urma trecerii Sale prin ea
Și nici vocea, când la o poruncă
Liniștită, furtuna tăcea;
Dar Isus mi-a lăsat o cărare
Și-L urmez bucuros, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Când e greu drumul vieții-n suspine
După-odihnă, adesea tânjesc
Dar Isus știe ce e mai bine
Și la El adăpost eu găsesc;
Prin al Său sfânt Cuvânt, El promite
Că putere-mi va da, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
După-odihnă, adesea tânjesc
Dar Isus știe ce e mai bine
Și la El adăpost eu găsesc;
Prin al Său sfânt Cuvânt, El promite
Că putere-mi va da, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Da, eu știu că Isus mă iubește
Mă ajută pe drum să nu cad
Căci prea mare e prețul cu care
Și pe mine m-a răscumpărat;
Mi-este dor, ca acolo în slavă
Eu cu Domnul să fiu într-o zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Mă ajută pe drum să nu cad
Căci prea mare e prețul cu care
Și pe mine m-a răscumpărat;
Mi-este dor, ca acolo în slavă
Eu cu Domnul să fiu într-o zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. (2Cor. 4: 17)
