Când mi-ai descoperit lumina
Și Te-a văzut privirea mea,
Nici gura mea nu poate spune,
Nici gândul ce frumos era.
Și Te-a văzut privirea mea,
Nici gura mea nu poate spune,
Nici gândul ce frumos era.
Te-ador Lumina neprivită,
Te-ador Cuvântul nemaispus,
Te-ador Iubire negrăită,
Te-ador, Isus, Te-ador, Isus.
Te-ador Cuvântul nemaispus,
Te-ador Iubire negrăită,
Te-ador, Isus, Te-ador, Isus.
De-atunci de dăți nenumărate
Mi-mprospătezi același har,
Dar graiu-i tot fără putere
Și gându-i fără de hotar.
Mi-mprospătezi același har,
Dar graiu-i tot fără putere
Și gându-i fără de hotar.
Când mă ridic îmi pare totul
Așa ușor de strâns la sân,
Dar aripile ostenite
Curând mă lasă, și rămân.
Așa ușor de strâns la sân,
Dar aripile ostenite
Curând mă lasă, și rămân.
Privesc, și ochii-ncep să doară,
Ascult - și-auzul nu mai vrea.
Gândesc - și gândul obosește.
Rog inima, dar zace grea…
Ascult - și-auzul nu mai vrea.
Gândesc - și gândul obosește.
Rog inima, dar zace grea…
Și când din nou revin la toate
Îmi pare tot ce-a fost un vis
Ascuns pe dup-o frumusețe,
Cu un zăvor de soare-nchis.
Îmi pare tot ce-a fost un vis
Ascuns pe dup-o frumusețe,
Cu un zăvor de soare-nchis.
Când mi-ai descoperit lumina
Și Te-a văzut privirea mea,
Nici gura mea nu poate spune,
Nici gândul ce frumos era.
Și Te-a văzut privirea mea,
Nici gura mea nu poate spune,
Nici gândul ce frumos era.
Te-ador Lumina neprivită,
Te-ador Cuvântul nemaispus,
Te-ador Iubire negrăită,
Te-ador, Isus, Te-ador, Isus.
Te-ador Cuvântul nemaispus,
Te-ador Iubire negrăită,
Te-ador, Isus, Te-ador, Isus.
De-atunci de dăți nenumărate
Mi-mprospătezi același har,
Dar graiu-i tot fără putere
Și gându-i fără de hotar.
Mi-mprospătezi același har,
Dar graiu-i tot fără putere
Și gându-i fără de hotar.
Când mă ridic îmi pare totul
Așa ușor de strâns la sân,
Dar aripile ostenite
Curând mă lasă, și rămân.
Așa ușor de strâns la sân,
Dar aripile ostenite
Curând mă lasă, și rămân.
Privesc, și ochii-ncep să doară,
Ascult - și-auzul nu mai vrea.
Gândesc - și gândul obosește.
Rog inima, dar zace grea…
Ascult - și-auzul nu mai vrea.
Gândesc - și gândul obosește.
Rog inima, dar zace grea…
Și când din nou revin la toate
Îmi pare tot ce-a fost un vis
Ascuns pe dup-o frumusețe,
Cu un zăvor de soare-nchis.
Îmi pare tot ce-a fost un vis
Ascuns pe dup-o frumusețe,
Cu un zăvor de soare-nchis.
