Când nu mai am putere,
Să merg pe sfânta-Ți cale,
Tu să mă tragi Isuse,
Pe urma urmei Tale.
Să merg pe sfânta-Ți cale,
Tu să mă tragi Isuse,
Pe urma urmei Tale.
Să mă tragi, să mă tragi după Tine,
Să mă tragi, o, Isuse mereu,
Să mă tragi, să mă tragi după Tine,
Să mă tragi, chiar și când nu vreau eu.
Să mă tragi, o, Isuse mereu,
Să mă tragi, să mă tragi după Tine,
Să mă tragi, chiar și când nu vreau eu.
Când focul suferinței
Îmi seac-a mea răbdare,
Tu să mă tragi Isuse,
Spre Tine cu-ndurare.
Îmi seac-a mea răbdare,
Tu să mă tragi Isuse,
Spre Tine cu-ndurare.
Când moartă mi-e dorința
De dulcea Ta povață,
Tu să mă tragi spre Tine,
Și iar să-mi dai viață.
De dulcea Ta povață,
Tu să mă tragi spre Tine,
Și iar să-mi dai viață.
Când duhul îndoielii
Îmi macină ființa,
Tu să mă tragi spre Tine
Și să-mi mărești credința.
Îmi macină ființa,
Tu să mă tragi spre Tine
Și să-mi mărești credința.
Să nu mă lași Stăpâne
În mlaștina căderii,
Ci să mă tragi spre Tine,
Izvorul mângâierii…
În mlaștina căderii,
Ci să mă tragi spre Tine,
Izvorul mângâierii…
Căci numai Tu-mi știi starea,
Tu mă cunoști mai bine,
Chiar peste-a mea voință,
Tu să mă tragi spre Tine.
Tu mă cunoști mai bine,
Chiar peste-a mea voință,
Tu să mă tragi spre Tine.
Și-n alipirea dulce,
La sânu-ți de iubire,
S-atrag pe toți, Isuse,
C-aici e mântuire.
La sânu-ți de iubire,
S-atrag pe toți, Isuse,
C-aici e mântuire.
Când nu mai am putere,
Să merg pe sfânta-Ți cale,
Tu să mă tragi Isuse,
Pe urma urmei Tale.
Să merg pe sfânta-Ți cale,
Tu să mă tragi Isuse,
Pe urma urmei Tale.
Să mă tragi, să mă tragi după Tine,
Să mă tragi, o, Isuse mereu,
Să mă tragi, să mă tragi după Tine,
Să mă tragi, chiar și când nu vreau eu.
Să mă tragi, o, Isuse mereu,
Să mă tragi, să mă tragi după Tine,
Să mă tragi, chiar și când nu vreau eu.
Când focul suferinței
Îmi seac-a mea răbdare,
Tu să mă tragi Isuse,
Spre Tine cu-ndurare.
Îmi seac-a mea răbdare,
Tu să mă tragi Isuse,
Spre Tine cu-ndurare.
Când moartă mi-e dorința
De dulcea Ta povață,
Tu să mă tragi spre Tine,
Și iar să-mi dai viață.
De dulcea Ta povață,
Tu să mă tragi spre Tine,
Și iar să-mi dai viață.
Când duhul îndoielii
Îmi macină ființa,
Tu să mă tragi spre Tine
Și să-mi mărești credința.
Îmi macină ființa,
Tu să mă tragi spre Tine
Și să-mi mărești credința.
Să nu mă lași Stăpâne
În mlaștina căderii,
Ci să mă tragi spre Tine,
Izvorul mângâierii…
În mlaștina căderii,
Ci să mă tragi spre Tine,
Izvorul mângâierii…
Căci numai Tu-mi știi starea,
Tu mă cunoști mai bine,
Chiar peste-a mea voință,
Tu să mă tragi spre Tine.
Tu mă cunoști mai bine,
Chiar peste-a mea voință,
Tu să mă tragi spre Tine.
Și-n alipirea dulce,
La sânu-ți de iubire,
S-atrag pe toți, Isuse,
C-aici e mântuire.
La sânu-ți de iubire,
S-atrag pe toți, Isuse,
C-aici e mântuire.
