Când nu-mi pot plânge ochii

Când nu-mi pot plânge ochii,
Plecați la rugăciune,
Trimite-mi suferința
Părinte, să mă-mbune.
Când inima uscată
Nu-mi vrea să mi se-moaie,
Trimite-mi încercarea
Părinte, să mi-o-ndoaie.

Când sufletul meu uită
Săracul care cere,
Dă-mi foamea și dă-mi setea,
Mă ceartă cu durere.
Când mâinile-mi-aleargă
Strângând deșertăciune,
Părinte, dă-mi mustarea,
Arzând să le-mpreune.

Când buzele-mi prea umblă
Cu vorba cea ușoară,
Trimite-le-nsetarea,
Să-nvețe-a plânge iară.
Căci când mi-ajunge viața
Nevrednică de Tine,
Părinte, doar nuiaua
Îmi poate face bine.