Când paharu-i mai amar

Când paharu-i mai amar,
Tu-mi gătești din nou un har.
Nu-i povară, ci-i comoară,
Mai ușoară, spre altar;
Suferința, nevoința,
Și-umilința, când răsar!
Să mă-ncredințezi,
Când suspin, când suspin,
Isuse, că Tu mă veghezi,
Mai deplin, mai deplin!

Când urcușu-mi pare greu,
Aripi noi îmi crești mereu…
Nu-i cădere, ci-i putere,
În durere, când smerit!
Rabd lovire, și-asuprire,
Și-njosire, liniștit.
Să mă-nvrednicești,
Tot mai blând, tot mai blând,
Isuse, Să Te'nalț cum ești
Orișicând, orișicând.

Când de toți sunt alungat,
Tu-mi ești mai apropiat…
Alinare, ușurare,
Și-ndurare, simt mereu,
Când de Tine, prin suspine,
Leg mai bine, duhul meu!
Să-mi arăți deplin.
Voia Ta, voia Ta,
Isuse, să pot să-Ți închin
Viața mea, viața mea!