Când pe-a lumii drumuri grele
Obosit ești și setos,
Vino-n casa vieții mele,
Domnul meu Isus Hristos!
Obosit ești și setos,
Vino-n casa vieții mele,
Domnul meu Isus Hristos!
Pregătitu-Ți-am cămara
Inimii în alb veșmânt,
Unde-Ți poți lăsa povara
Greului de pe pământ!…
Inimii în alb veșmânt,
Unde-Ți poți lăsa povara
Greului de pe pământ!…
Odihnește-a Ta Ființă,
În acest smerit lăcaș,
Care pururi prin credință,
Pregătit Ți-e ca sălaș
În acest smerit lăcaș,
Care pururi prin credință,
Pregătit Ți-e ca sălaș
Iară setea Ta cea mare
Potolește-o ne-ncetat,
În iubirea-mi arzătoare,
În izvorul ei curat.
Potolește-o ne-ncetat,
În iubirea-mi arzătoare,
În izvorul ei curat.
Tu mi-ai dat întâi iubire,
Tu întâi m-ai odihnit,
Și deplină izbăvire
Eu în Tine mi-am găsit!
Tu întâi m-ai odihnit,
Și deplină izbăvire
Eu în Tine mi-am găsit!
Astăzi, ca recunoștință,
Vreau, Isuse, să primești,
Ca-n a vieții-mi locuință
Pe deplin să Te-odihnești.
Vreau, Isuse, să primești,
Ca-n a vieții-mi locuință
Pe deplin să Te-odihnești.
Când pe-a lumii drumuri grele
Obosit ești și setos,
Vino-n casa vieții mele,
Domnul meu Isus Hristos!
Obosit ești și setos,
Vino-n casa vieții mele,
Domnul meu Isus Hristos!
Pregătitu-Ți-am cămara
Inimii în alb veșmânt,
Unde-Ți poți lăsa povara
Greului de pe pământ!…
Inimii în alb veșmânt,
Unde-Ți poți lăsa povara
Greului de pe pământ!…
Odihnește-a Ta Ființă,
În acest smerit lăcaș,
Care pururi prin credință,
Pregătit Ți-e ca sălaș
În acest smerit lăcaș,
Care pururi prin credință,
Pregătit Ți-e ca sălaș
Iară setea Ta cea mare
Potolește-o ne-ncetat,
În iubirea-mi arzătoare,
În izvorul ei curat.
Potolește-o ne-ncetat,
În iubirea-mi arzătoare,
În izvorul ei curat.
Tu mi-ai dat întâi iubire,
Tu întâi m-ai odihnit,
Și deplină izbăvire
Eu în Tine mi-am găsit!
Tu întâi m-ai odihnit,
Și deplină izbăvire
Eu în Tine mi-am găsit!
Astăzi, ca recunoștință,
Vreau, Isuse, să primești,
Ca-n a vieții-mi locuință
Pe deplin să Te-odihnești.
Vreau, Isuse, să primești,
Ca-n a vieții-mi locuință
Pe deplin să Te-odihnești.
