Când pe cerul vieții mele nu e soare

Când pe cerul vieții mele nu e soare,
Și nori grei s-au adunat în încercări,
Când cel rău se luptă ca să mă doboare,
Dumnezeu m-a ridicat cu brațul Său!

Nu mă voi clătina defel,
Căci cu mine este El!
Nicidecum nu mă va lăsa
Domnul, El mă va ținea

Doamne, Tu ai fost și ești a mea speranță,
Stânca izbăvirii mele cea de veci.
Tu mă scoți din valul greu, în siguranță,
Prin furtună ești cu mine când mă treci.

Ce măreață și ce dulce e-a Ta voce,
Un susur blând de alin aducător:
„Fiul meu, o nu uita totul va trece,
Nu uita că Eu îți vin' în ajutor!”

Vine o zi când alergarea se sfârșește,
Când în măreția Ta te voi vedea.
Sufletul meu, Doamne speră și tânjește,
Să te văd, Isuse drag, cum ești aș vrea!

Nu mă voi clătina defel,
Căci cu mine este El!
Nicidecum nu mă va lăsa,
Domnul, El mă va ținea!
Numai Ție, Doamne-ți voi cânta,
Căci Tu esti tăria mea!
Toată slava, Doamne, fie a Ta,
Azi și-n veci, de-a pururea!