Când simți a bucuriei

Când simți a bucuriei boare,
Că-ți mângâie ființa toată,
/: Să știi că-i numai harul, care
Coboară lin și de-astă dată. :/

Când întărit ești în nădejde,
Când râvna sfântă te cuprinde,
/: Și nu-ți mai pasă de primejdie,
E numai harul ce te-aprinde. :/

Când biruiești orice ispită,
Când crengile de roade-s pline,
/: Când inima ți-e liniștită,
E harul ce lucrează-n tine. :/

Când adevăru-și face cale,
Cu minunata lui lumină,
În tainițele vieții tale,
E mâna harului divină.

Căci n-ai nimic, nimic din tine
În tot ce ești și te-nconjoară;
/: Tot binele de Sus îți vine,
E harul Domnului comoară. :/