Când singur ești, și-ndurerat în suflet
Neînțeles de nimeni, pe pământ
Dezamăgit, sătul de suferință
Adesea obosit, căzut înfrânt
Neînțeles de nimeni, pe pământ
Dezamăgit, sătul de suferință
Adesea obosit, căzut înfrânt
Ridică-te, chiar dacă întristarea
Așa de tare-n suflet te-a lovit
Tu vei primi prin Duhul Sfânt, răbdarea
Cu care-aicia toți au biruit
Așa de tare-n suflet te-a lovit
Tu vei primi prin Duhul Sfânt, răbdarea
Cu care-aicia toți au biruit
Nu căutăm, la prieteni fericire
Căci omul este așa de trecător
Încrederea în ei, e amăgire
Doar Dumnezeu e bun și-ndurător
Căci omul este așa de trecător
Încrederea în ei, e amăgire
Doar Dumnezeu e bun și-ndurător
Când sigur ești, și-ai vrea să alergi departe
Și liniștit atunci, să te-odihnești.
Să nu mai simți durerea ce te arde
Și greul vieții-n care tu trăiești
Și liniștit atunci, să te-odihnești.
Să nu mai simți durerea ce te arde
Și greul vieții-n care tu trăiești
Când singur ești, și-ndurerat în suflet
Neînțeles de nimeni, pe pământ
Dezamăgit, sătul de suferință
Adesea obosit, căzut înfrânt
Neînțeles de nimeni, pe pământ
Dezamăgit, sătul de suferință
Adesea obosit, căzut înfrânt
Ridică-te, chiar dacă întristarea
Așa de tare-n suflet te-a lovit
Tu vei primi prin Duhul Sfânt, răbdarea
Cu care-aicia toți au biruit
Așa de tare-n suflet te-a lovit
Tu vei primi prin Duhul Sfânt, răbdarea
Cu care-aicia toți au biruit
Nu căutăm, la prieteni fericire
Căci omul este așa de trecător
Încrederea în ei, e amăgire
Doar Dumnezeu e bun și-ndurător
Căci omul este așa de trecător
Încrederea în ei, e amăgire
Doar Dumnezeu e bun și-ndurător
Când sigur ești, și-ai vrea să alergi departe
Și liniștit atunci, să te-odihnești.
Să nu mai simți durerea ce te arde
Și greul vieții-n care tu trăiești
Și liniștit atunci, să te-odihnești.
Să nu mai simți durerea ce te arde
Și greul vieții-n care tu trăiești
