Când toată viața asta nu-i
Decât o fugă către moarte,
La care-ajungi atunci când crezi
Că încă poate fi departe,
De ce atunci nu cauți tu,
La orice pas pe-această cale,
Să-ți strângi în candelă de-acum
Uleiul mântuirii tale?
Decât o fugă către moarte,
La care-ajungi atunci când crezi
Că încă poate fi departe,
De ce atunci nu cauți tu,
La orice pas pe-această cale,
Să-ți strângi în candelă de-acum
Uleiul mântuirii tale?
Când este-așa de în zadar
Tot ce se pare-aici valoare,
Pricepi ce adevăr amar
E-n fața celui care moare,
De ce atunci nu tremuri tu,
La gândul care-o să te doară,
Că nu ți-ai strâns nimic, nimic
Din scumpa cerului comoară?
Tot ce se pare-aici valoare,
Pricepi ce adevăr amar
E-n fața celui care moare,
De ce atunci nu tremuri tu,
La gândul care-o să te doară,
Că nu ți-ai strâns nimic, nimic
Din scumpa cerului comoară?
Când crezi Cuvântul, și-ți aprinzi
Lumină pentru înserare,
Și-ți strângi merindea pentru drum,
Și-ți faci prieten de cărare,
Abia atunci vezi ce-nțelept
E-acela ce-a gândit 'nainte,
Strângând din praful trecător,
Un aur care nu mai minte.
Lumină pentru înserare,
Și-ți strângi merindea pentru drum,
Și-ți faci prieten de cărare,
Abia atunci vezi ce-nțelept
E-acela ce-a gândit 'nainte,
Strângând din praful trecător,
Un aur care nu mai minte.
Când toată viața asta nu-i
Decât o fugă către moarte,
La care-ajungi atunci când crezi
Că încă poate fi departe,
De ce atunci nu cauți tu,
La orice pas pe-această cale,
Să-ți strângi în candelă de-acum
Uleiul mântuirii tale?
Decât o fugă către moarte,
La care-ajungi atunci când crezi
Că încă poate fi departe,
De ce atunci nu cauți tu,
La orice pas pe-această cale,
Să-ți strângi în candelă de-acum
Uleiul mântuirii tale?
Când este-așa de în zadar
Tot ce se pare-aici valoare,
Pricepi ce adevăr amar
E-n fața celui care moare,
De ce atunci nu tremuri tu,
La gândul care-o să te doară,
Că nu ți-ai strâns nimic, nimic
Din scumpa cerului comoară?
Tot ce se pare-aici valoare,
Pricepi ce adevăr amar
E-n fața celui care moare,
De ce atunci nu tremuri tu,
La gândul care-o să te doară,
Că nu ți-ai strâns nimic, nimic
Din scumpa cerului comoară?
Când crezi Cuvântul, și-ți aprinzi
Lumină pentru înserare,
Și-ți strângi merindea pentru drum,
Și-ți faci prieten de cărare,
Abia atunci vezi ce-nțelept
E-acela ce-a gândit 'nainte,
Strângând din praful trecător,
Un aur care nu mai minte.
Lumină pentru înserare,
Și-ți strângi merindea pentru drum,
Și-ți faci prieten de cărare,
Abia atunci vezi ce-nțelept
E-acela ce-a gândit 'nainte,
Strângând din praful trecător,
Un aur care nu mai minte.
