Cânt adesea

Cânt adesea printre lacrimi,
Așteptând să se sfârșească
Timpul greu al despărțirii
Dintre Mire și Mireasă;
Alteori mă rog cu foc…
Ochii sus mi-i pironesc,
Simt c-aici nu mai am loc:
Vreau în cer să locuiesc!

Porumbiță, porumbiță
Fă-mă glasul să-ți aud…
Și din crăpătura stâncii
Glasul tău m-a înveseli;
Dar puțin de tot, puțin,
Și la tine voi veni…
Glasul tău m-a înveseli, porumbiță!

Alteori mă rog cu foc…
Ochii sus mi-i pironesc,
Simt c-aici nu mai am loc:
Vreau în cer să locuiesc!
Uneori suspin tăcut…
Glasul parcă mi s-a stins,
Dar nădejdea nu se uită…
Ce în suflet mi-ai aprins!

Câteodată pribegesc
Printre frați, ca un străin,
Căci la nimeni nu găsesc
Ochi atâta de senini…
Dar o să găsesc și clipa
Întâlnirii cu Isus…
Când o să Îi cânt cântarea
Fără lacrimi, fără plâns!