Cânta o pasăre măiastră pe Golgota duios cânta

Cânta o pasăre măiastră,
De Golgota, duios cânta,
De taina cerului sihastră,
De pacea și iertarea noastră,
/: Atât de limpede cânta :/
/: Că doina dulce și măiastră
Din glasul ei mă fermeca. :/

Din calea mea, pierdută-n lume,
O clipă m-am oprit s-ascult,
Și nu mai știu ce-a fost anume,
Părea că-s numai eu pe lume,
/: Așa mă fermeca de mult, :/
/: Uitasem unde sunt și cum e
Și nu mă săturam s-ascult. :/

Duiosul viers, pe nesimțite,
Am început să-l cânt si eu;
Prin sfâșierile cumplite,
Cu râu de lacrimi neoprite,
/: În viersuri, eu m-am frânt mereu; :/
/: Cântarea Jertfei preaiubite
M-a întâlnit cu Dumnezeu. :/

Cu cântul păsării măiestre
Și astăzi întristarea-mi strâng,
Când vântu-mi suflă la ferestre
Și-mi spune-a Golgotei poveste,
/: În viers bucăți de suflet frâng, :/
/: Prin doina păsării măiestre
Mă rog adânc și cânt și plâng. :/

O, Doina Golgotei cum plânge
În tine cântecul preasfânt,
De-o dragoste scăldată-n sânge,
De Sânul cel străpuns ce strânge
/: Iertat, norodul Său cel sfânt! :/
/: Te cânt, cu cât mai mult voi plânge
Și plâng cu cât mai mult Te cânt. :/