¹ Eu Domnului cânta-voi căci slava și-o arată,
El năpustita-n mare pe cal și călăreț.
² În Domnul cel puternic tăria mea e toată,
Și-al cântecelor mele temei de mare preț.
El năpustita-n mare pe cal și călăreț.
² În Domnul cel puternic tăria mea e toată,
Și-al cântecelor mele temei de mare preț.
El m-a scăpat. El este Stăpânul meu cel tare,
Și Domnul meu cel care în veci Îl voi slăvi.
E Dumnezeul veșnic al tatălui meu, care,
Pe totdeauna, veșnic, doresc a-L preamări.
Și Domnul meu cel care în veci Îl voi slăvi.
E Dumnezeul veșnic al tatălui meu, care,
Pe totdeauna, veșnic, doresc a-L preamări.
³ El e-un viteaz războinic și Domnul e-al Său Nume,
⁴ El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi.
Pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume
⁵ S-au pogorât în funduri de ape toți cei răi.
⁴ El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi.
Pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume
⁵ S-au pogorât în funduri de ape toți cei răi.
⁶ Puternica Ta Dreaptă vestitu-Și-a tăria,
Cu mâna Ta, o, Doamne, zdrobit-ai pe vrăjmași
⁷ Tu prin mărimea-Ți sfântă, vestindu-Ți măreția,
Dobori în praf vrăjmașii - și-acolo sunt rămași.
Cu mâna Ta, o, Doamne, zdrobit-ai pe vrăjmași
⁷ Tu prin mărimea-Ți sfântă, vestindu-Ți măreția,
Dobori în praf vrăjmașii - și-acolo sunt rămași.
Când Tu-Ți pornești mânia, îi mistui ca pe trestii,
⁸ Cu-a Ta suflare, apa, atunci ai grămădit,
S-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
Și valurile-n mijloc de mări, s-au întărit.
⁸ Cu-a Ta suflare, apa, atunci ai grămădit,
S-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
Și valurile-n mijloc de mări, s-au întărit.
⁹ Zicea atunci vrăjmașul: gonindu-i îi voi prinde,
Îi voi prăda… cu ură pe ei m-oi răzbuna,
¹⁰ Dar Tu-ai suflat, o, Doamne, și marea cât cuprinde
I-a coperit… ca plumbul s-au afundat în ea.
Îi voi prăda… cu ură pe ei m-oi răzbuna,
¹⁰ Dar Tu-ai suflat, o, Doamne, și marea cât cuprinde
I-a coperit… ca plumbul s-au afundat în ea.
¹ Eu Domnului cânta-voi căci slava și-o arată,
El năpustita-n mare pe cal și călăreț.
² În Domnul cel puternic tăria mea e toată,
Și-al cântecelor mele temei de mare preț.
El năpustita-n mare pe cal și călăreț.
² În Domnul cel puternic tăria mea e toată,
Și-al cântecelor mele temei de mare preț.
El m-a scăpat. El este Stăpânul meu cel tare,
Și Domnul meu cel care în veci Îl voi slăvi.
E Dumnezeul veșnic al tatălui meu, care,
Pe totdeauna, veșnic, doresc a-L preamări.
Și Domnul meu cel care în veci Îl voi slăvi.
E Dumnezeul veșnic al tatălui meu, care,
Pe totdeauna, veșnic, doresc a-L preamări.
³ El e-un viteaz războinic și Domnul e-al Său Nume,
⁴ El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi.
Pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume
⁵ S-au pogorât în funduri de ape toți cei răi.
⁴ El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi.
Pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume
⁵ S-au pogorât în funduri de ape toți cei răi.
⁶ Puternica Ta Dreaptă vestitu-Și-a tăria,
Cu mâna Ta, o, Doamne, zdrobit-ai pe vrăjmași
⁷ Tu prin mărimea-Ți sfântă, vestindu-Ți măreția,
Dobori în praf vrăjmașii - și-acolo sunt rămași.
Cu mâna Ta, o, Doamne, zdrobit-ai pe vrăjmași
⁷ Tu prin mărimea-Ți sfântă, vestindu-Ți măreția,
Dobori în praf vrăjmașii - și-acolo sunt rămași.
Când Tu-Ți pornești mânia, îi mistui ca pe trestii,
⁸ Cu-a Ta suflare, apa, atunci ai grămădit,
S-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
Și valurile-n mijloc de mări, s-au întărit.
⁸ Cu-a Ta suflare, apa, atunci ai grămădit,
S-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
Și valurile-n mijloc de mări, s-au întărit.
⁹ Zicea atunci vrăjmașul: gonindu-i îi voi prinde,
Îi voi prăda… cu ură pe ei m-oi răzbuna,
¹⁰ Dar Tu-ai suflat, o, Doamne, și marea cât cuprinde
I-a coperit… ca plumbul s-au afundat în ea.
Îi voi prăda… cu ură pe ei m-oi răzbuna,
¹⁰ Dar Tu-ai suflat, o, Doamne, și marea cât cuprinde
I-a coperit… ca plumbul s-au afundat în ea.
