¹⁰ În anii cei mai buni ai vieții,
Ziceam că trebuie să mor,
Că trebuie să merg în noaptea
Și-n locuința morților.
Ziceam că trebuie să mor,
Că trebuie să merg în noaptea
Și-n locuința morților.
Ziceam că-s pedepsit de Domnul
Să-mi pierd toți anii ce-i mai am,
¹¹ Că nu voi mai vedea pe Domnul
În lumea celor vii… ziceam.
Să-mi pierd toți anii ce-i mai am,
¹¹ Că nu voi mai vedea pe Domnul
În lumea celor vii… ziceam.
Că nu voi mai vedea pe nimeni
Și că-ntre morți voi fi ca mort,
¹² Că locuința mea-i luată
Și dusă cum e dus un cort.
Și că-ntre morți voi fi ca mort,
¹² Că locuința mea-i luată
Și dusă cum e dus un cort.
Tăiat simt firul vieții mele
Precum îl taie-un țesător,
Ce m-ar tăia din țesătura-i
Și până-n seară am să mor…
Precum îl taie-un țesător,
Ce m-ar tăia din țesătura-i
Și până-n seară am să mor…
¹³ Strigat-am până dimineața
Cum ar striga un leu zdrobit…
Îmi sunt zdrobite-a mele oase,
O, până-n seară sunt sfârșit.
Cum ar striga un leu zdrobit…
Îmi sunt zdrobite-a mele oase,
O, până-n seară sunt sfârșit.
¹⁴ Și suspinam ca rândunica,
Plângeam ca un cocor stingher,
Gemeam cum geme porumbița,
Cu ochi topiți privind spre cer…
Plângeam ca un cocor stingher,
Gemeam cum geme porumbița,
Cu ochi topiți privind spre cer…
/: Cu ochi topiți, privind spre ceruri,
Chemând pe Domnul, m-am rugat:
O, Doamne-s în necaz, ajută-mi!…
¹⁵ O, ce să spun? M-a ascultat!… :/
Chemând pe Domnul, m-am rugat:
O, Doamne-s în necaz, ajută-mi!…
¹⁵ O, ce să spun? M-a ascultat!… :/
¹⁰ În anii cei mai buni ai vieții,
Ziceam că trebuie să mor,
Că trebuie să merg în noaptea
Și-n locuința morților.
Ziceam că trebuie să mor,
Că trebuie să merg în noaptea
Și-n locuința morților.
Ziceam că-s pedepsit de Domnul
Să-mi pierd toți anii ce-i mai am,
¹¹ Că nu voi mai vedea pe Domnul
În lumea celor vii… ziceam.
Să-mi pierd toți anii ce-i mai am,
¹¹ Că nu voi mai vedea pe Domnul
În lumea celor vii… ziceam.
Că nu voi mai vedea pe nimeni
Și că-ntre morți voi fi ca mort,
¹² Că locuința mea-i luată
Și dusă cum e dus un cort.
Și că-ntre morți voi fi ca mort,
¹² Că locuința mea-i luată
Și dusă cum e dus un cort.
Tăiat simt firul vieții mele
Precum îl taie-un țesător,
Ce m-ar tăia din țesătura-i
Și până-n seară am să mor…
Precum îl taie-un țesător,
Ce m-ar tăia din țesătura-i
Și până-n seară am să mor…
¹³ Strigat-am până dimineața
Cum ar striga un leu zdrobit…
Îmi sunt zdrobite-a mele oase,
O, până-n seară sunt sfârșit.
Cum ar striga un leu zdrobit…
Îmi sunt zdrobite-a mele oase,
O, până-n seară sunt sfârșit.
¹⁴ Și suspinam ca rândunica,
Plângeam ca un cocor stingher,
Gemeam cum geme porumbița,
Cu ochi topiți privind spre cer…
Plângeam ca un cocor stingher,
Gemeam cum geme porumbița,
Cu ochi topiți privind spre cer…
/: Cu ochi topiți, privind spre ceruri,
Chemând pe Domnul, m-am rugat:
O, Doamne-s în necaz, ajută-mi!…
¹⁵ O, ce să spun? M-a ascultat!… :/
Chemând pe Domnul, m-am rugat:
O, Doamne-s în necaz, ajută-mi!…
¹⁵ O, ce să spun? M-a ascultat!… :/
