¹⁵ De acuma voi umbla în umilință,
Pân-la capătul vieții voi umbla.
După ce-am fost încercat prin suferință,
¹⁶ Doamne, numai prin a Ta bunăvoință
De viață ne putem noi bucura.
Pân-la capătul vieții voi umbla.
După ce-am fost încercat prin suferință,
¹⁶ Doamne, numai prin a Ta bunăvoință
De viață ne putem noi bucura.
Doar prin ea mai pot avea și eu suflare,
Sănătatea și viața dându-mi dar,
¹⁷ O, dar chiar și suferința mea cea mare
Îmi era spre mântuire și scăpare,
Căci Tu-ai vrut ca să mă scoți din groapă iar.
Sănătatea și viața dându-mi dar,
¹⁷ O, dar chiar și suferința mea cea mare
Îmi era spre mântuire și scăpare,
Căci Tu-ai vrut ca să mă scoți din groapă iar.
Aruncatu-mi-ai păcatul de la Tine,
¹⁸ Căci nu moartea și nu morții-Ți vor cânta,
Nici acei ce locuința morții-i ține,
Căci ei n-au credința și nădejdea-n bine,
¹⁹ Ci cel viu, da cel viu Te va lăuda.
¹⁸ Căci nu moartea și nu morții-Ți vor cânta,
Nici acei ce locuința morții-i ține,
Căci ei n-au credința și nădejdea-n bine,
¹⁹ Ci cel viu, da cel viu Te va lăuda.
Și Te va slăvi, o, Doamne, ca și mine,
Fiilor credincioșia Ta spunând…
²⁰ Tu ne-ai mântuit - de-aceea, pentru Tine
Vom cânta mereu cântările-Ți divine,
În locașul slavei Tale petrecând…
Fiilor credincioșia Ta spunând…
²⁰ Tu ne-ai mântuit - de-aceea, pentru Tine
Vom cânta mereu cântările-Ți divine,
În locașul slavei Tale petrecând…
¹⁵ De acuma voi umbla în umilință,
Pân-la capătul vieții voi umbla.
După ce-am fost încercat prin suferință,
¹⁶ Doamne, numai prin a Ta bunăvoință
De viață ne putem noi bucura.
Pân-la capătul vieții voi umbla.
După ce-am fost încercat prin suferință,
¹⁶ Doamne, numai prin a Ta bunăvoință
De viață ne putem noi bucura.
Doar prin ea mai pot avea și eu suflare,
Sănătatea și viața dându-mi dar,
¹⁷ O, dar chiar și suferința mea cea mare
Îmi era spre mântuire și scăpare,
Căci Tu-ai vrut ca să mă scoți din groapă iar.
Sănătatea și viața dându-mi dar,
¹⁷ O, dar chiar și suferința mea cea mare
Îmi era spre mântuire și scăpare,
Căci Tu-ai vrut ca să mă scoți din groapă iar.
Aruncatu-mi-ai păcatul de la Tine,
¹⁸ Căci nu moartea și nu morții-Ți vor cânta,
Nici acei ce locuința morții-i ține,
Căci ei n-au credința și nădejdea-n bine,
¹⁹ Ci cel viu, da cel viu Te va lăuda.
¹⁸ Căci nu moartea și nu morții-Ți vor cânta,
Nici acei ce locuința morții-i ține,
Căci ei n-au credința și nădejdea-n bine,
¹⁹ Ci cel viu, da cel viu Te va lăuda.
Și Te va slăvi, o, Doamne, ca și mine,
Fiilor credincioșia Ta spunând…
²⁰ Tu ne-ai mântuit - de-aceea, pentru Tine
Vom cânta mereu cântările-Ți divine,
În locașul slavei Tale petrecând…
Fiilor credincioșia Ta spunând…
²⁰ Tu ne-ai mântuit - de-aceea, pentru Tine
Vom cânta mereu cântările-Ți divine,
În locașul slavei Tale petrecând…
