Cântările noastre cântate plângând

Cântările noastre cântate plângând,
Lua-și-vor odată aripile-albastre,
/: Și-n soare pluti-vor curate arzând,
De para iubirii cântările noastre. :/

Din roua de lacrimi ce-n ele-au rămas
Luci-vor pe ceruri ghirlande de stele,
/: Iar îngerii slavei cu tremur în glas,
Cântând, învăța-vor să plângă din ele. :/

Cântările noastre n-au seamăn și soț
În nici o simțire și limbă și zare.
/: Oricine le-aude se-aprinde și-n toți
Învie cereasca și sfânta-ncântare. :/

Venind din al tainei ceresc nehotar
Cu-adânc duh de jertfă ființa-nveșmântă,
/: Purtând mierea dulce lăsată de har,
Fac dulce și gura și duhul ce cântă. :/

Cântările noastre sunt nimb lui Hristos
Sunt imnuri iubirii, sunt jertfă suavă,
/: Sunt tot ce pământul și-ar da mai frumos,
Acelui din ceruri mai vrednic de slavă. :/