Ce liniștiți sunt pașii Tăi,
Spre mine când coboară,
Și pe-a iubirii mii de căi,
Ființa mi-o-nfășoară!
Spre mine când coboară,
Și pe-a iubirii mii de căi,
Ființa mi-o-nfășoară!
Ca izvorârea din afund
A stropilor spre unde,
Ca glasul dorului profund,
Când inima-l ascunde,
A stropilor spre unde,
Ca glasul dorului profund,
Când inima-l ascunde,
Ca plânsul zilei umezind,
Pe geana ierbii sara,
Ca apa ochilor privind,
Înduioșați comoara,
Pe geana ierbii sara,
Ca apa ochilor privind,
Înduioșați comoara,
Ca-nfiorările ce vin,
Pe struna inspirată,
Ca somnul ce coboară lin,
Pe frunza legănată.
Pe struna inspirată,
Ca somnul ce coboară lin,
Pe frunza legănată.
Ce liniștiți sunt pașii Tăi,
În mine când coboară,
Ca a iubirii mii de căi,
Spre-a inimii comoară!
În mine când coboară,
Ca a iubirii mii de căi,
Spre-a inimii comoară!
Ca mersul stelelor pe cer
Ca răsăritul lunii,
Ca luntrea gândului năier,
De apa rugăciunii…
Ca răsăritul lunii,
Ca luntrea gândului năier,
De apa rugăciunii…
Ce liniștiți sunt pașii Tăi,
Spre mine când coboară,
Și pe-a iubirii mii de căi,
Ființa mi-o-nfășoară!
Spre mine când coboară,
Și pe-a iubirii mii de căi,
Ființa mi-o-nfășoară!
Ca izvorârea din afund
A stropilor spre unde,
Ca glasul dorului profund,
Când inima-l ascunde,
A stropilor spre unde,
Ca glasul dorului profund,
Când inima-l ascunde,
Ca plânsul zilei umezind,
Pe geana ierbii sara,
Ca apa ochilor privind,
Înduioșați comoara,
Pe geana ierbii sara,
Ca apa ochilor privind,
Înduioșați comoara,
Ca-nfiorările ce vin,
Pe struna inspirată,
Ca somnul ce coboară lin,
Pe frunza legănată.
Pe struna inspirată,
Ca somnul ce coboară lin,
Pe frunza legănată.
Ce liniștiți sunt pașii Tăi,
În mine când coboară,
Ca a iubirii mii de căi,
Spre-a inimii comoară!
În mine când coboară,
Ca a iubirii mii de căi,
Spre-a inimii comoară!
Ca mersul stelelor pe cer
Ca răsăritul lunii,
Ca luntrea gândului năier,
De apa rugăciunii…
Ca răsăritul lunii,
Ca luntrea gândului năier,
De apa rugăciunii…
