Ce greu atârnă în lumină

Ce greu atârnă în lumină
Și-un singur fir de praf căzând,
Când pe-un șuvoi curat de raze
Își lasă urma lunecând!…
Ce greu atârnă-n conștiința
Curată-a celui credincios
Și-un singur pas făcut odată,
Spre-ndurerarea lui Hristos!

Ce greu atârnă-n fața morții
Și-un singur ceas cândva pierdut,
Și-un singur gând avut nevrednic,
Și-un singur bine nefăcut!
Ce greu atârnă-n fața vieții
Și-un singur suflet mântuit
Și-un singur dor după sfințire,
Și-un singur cânt desăvârșit!

O, Domnul meu, n-am rugăciune,
Nici dor decât să mă păstrezi
În raza Ta, ca vieții mele
Nici fir de praf să nu-i mai vezi!
Dar să-mi însuflețești iubirea,
Spre-un Țel mereu tot mai sfințit,
C-atât de greu atârnă-n ceruri
Un singur pas desăvârșit!