Ce lumină neumbrită

Ce lumină neumbrită
Te-nsoțește ne-ncetat,
Când pe calea preasfințită
Tu pășești cu-adevărat!
Dar ce noapte-ntunecoasă
Te cuprinde-atuncea când
Mergi pe-o cale păcătoasă
Și în faptă și în gând!

Ce netulburată pace
Stăpânește duhul tău,
Când Hristos din tine-Și face
Templu pentru Duhul Său!
Dar ce neagră vijelie
Clocotește-n viața ta,
Când păcatul te îmbie
Și-i asculți chemarea sa!

Ce adâncă fericire,
Prin credință, tu trăiești,
De te-ai dat în stăpânire
Domnului, ca să-I slujești!
Dar ce chinuită stare
Arde-n pieptul tău supus
Patimii în grea vâltoare,
Și de focul ei răpus!