Ce pecete pui

Ce pecete pui pe clipa care trece făr'a-ntoarce?
Fusul vieții tale slabe ce adună și ce toarce?
Adevărul, sau minciuna, ura sau iubirea sfântă?
Una dintre cele două, inima ta ți-o frământă.

Nu lăsa-ntâmplarea oarbă, viața ta să ți-o coboare,
Căci nimic din ce e-n lume, nu-i venit la întâmplare.
Pune nepăsării tale, frâul cugetării drepte
Și primește prin credință, adevărul cu-a lui trepte!

Vei descoperi lumina Dumnezeului Cel Veșnic,
Care te-a zidit dintrânsul, ca să fii în lume sfeșnic.
El, Preasfântu-ți dă putere să-ți plinești a ta menire,
Și trecând astfel prin vreme, să ajungi la nemurire!