Ce tainicǎ-i călăuzirea Ta,
Pe ne-nțelese căi ne duce!
Dar, Doamne, știm că-n har ne vei purta
Spre-o-mpărǎție fǎrǎ cruce!
Pe ne-nțelese căi ne duce!
Dar, Doamne, știm că-n har ne vei purta
Spre-o-mpărǎție fǎrǎ cruce!
Când azi lumină ne făgăduiești,
Tu bezna-adâncă faci să vie.
Când Tu ne spui cǎ-n greu ne sprijinești,
Ne sfarmi și bruma de tărie!
Tu bezna-adâncă faci să vie.
Când Tu ne spui cǎ-n greu ne sprijinești,
Ne sfarmi și bruma de tărie!
Fǎgǎduiești c-avea-vom biruinți,
Atunci când trecem prin ispite,
Dar chiar atunci vin stǎri de umilinți,
Născute din căderi ivite.
Atunci când trecem prin ispite,
Dar chiar atunci vin stǎri de umilinți,
Născute din căderi ivite.
Când vrem să fim mai veghetori
Și mai cu spor în alergare,
Atunci îngădui ceață, vânt și nori,
Și-o-mpotrivire tot mai mare!
Și mai cu spor în alergare,
Atunci îngădui ceață, vânt și nori,
Și-o-mpotrivire tot mai mare!
Ce tainică-i cǎlǎuzirea Ta!
Ea e dreptate si iubire!
Prin ea, o, Doamne, Tu ne vei purta
Spre viață și desăvârșire!
Ea e dreptate si iubire!
Prin ea, o, Doamne, Tu ne vei purta
Spre viață și desăvârșire!
Îți mulțumim, adânc Îți mulțumim
De dragostea Ta minunată,
Cǎ tainele ce astăzi nu le știm,
Le vom cunoaște-n cer odatǎ!
De dragostea Ta minunată,
Cǎ tainele ce astăzi nu le știm,
Le vom cunoaște-n cer odatǎ!
Ce tainicǎ-i călăuzirea Ta,
Pe ne-nțelese căi ne duce!
Dar, Doamne, știm că-n har ne vei purta
Spre-o-mpărǎție fǎrǎ cruce!
Pe ne-nțelese căi ne duce!
Dar, Doamne, știm că-n har ne vei purta
Spre-o-mpărǎție fǎrǎ cruce!
Când azi lumină ne făgăduiești,
Tu bezna-adâncă faci să vie.
Când Tu ne spui cǎ-n greu ne sprijinești,
Ne sfarmi și bruma de tărie!
Tu bezna-adâncă faci să vie.
Când Tu ne spui cǎ-n greu ne sprijinești,
Ne sfarmi și bruma de tărie!
Fǎgǎduiești c-avea-vom biruinți,
Atunci când trecem prin ispite,
Dar chiar atunci vin stǎri de umilinți,
Născute din căderi ivite.
Atunci când trecem prin ispite,
Dar chiar atunci vin stǎri de umilinți,
Născute din căderi ivite.
Când vrem să fim mai veghetori
Și mai cu spor în alergare,
Atunci îngădui ceață, vânt și nori,
Și-o-mpotrivire tot mai mare!
Și mai cu spor în alergare,
Atunci îngădui ceață, vânt și nori,
Și-o-mpotrivire tot mai mare!
Ce tainică-i cǎlǎuzirea Ta!
Ea e dreptate si iubire!
Prin ea, o, Doamne, Tu ne vei purta
Spre viață și desăvârșire!
Ea e dreptate si iubire!
Prin ea, o, Doamne, Tu ne vei purta
Spre viață și desăvârșire!
Îți mulțumim, adânc Îți mulțumim
De dragostea Ta minunată,
Cǎ tainele ce astăzi nu le știm,
Le vom cunoaște-n cer odatǎ!
De dragostea Ta minunată,
Cǎ tainele ce astăzi nu le știm,
Le vom cunoaște-n cer odatǎ!
