Cercetare

Cercetare, cercetare!
Strigă astăzi, Duhul Sfânt.
Va veni în curând ziua cea mare,
Și ți se va pune o întrebare:
„Ce-ai rodit? Ce-ai pe veșmânt?”

Vei putea tu ține oare,
Capul sus în fața lui?
Copleșit de bucurie sau de tulburare?
Căci pătată este a ta umblare.
Spune-mi, cum mergi înaintea Regelui?

Oprește-te dar, tu suflet drag,
O clipă, de te gândește.
În această lume pe care prag,
La sfârșit vei ridica curatul steag?
Cerul oare te cunoaște?

Ai fost unealtă folosită?
Te-ai lăsat de el purtat?
Casa ta, pe ce stâncă e zidită,
E Domnul în ea sau e părăsită?
Căci scopul tău, de mult timp l-ai uitat.

Ai ridicat pe cel căzut?
Haina ta, e tot pe tine.
N-ai oferit nimic celui bătut,
Și ai uitat de cel pierdut.
Orbit de harul, ce credeai că ți se cuvine.

Vasul tău este curat?
Olarul, cu greu l-a adus la strălucire.
Porți în el aur curat,
De sânge sfânt ce-a picurat?
Fără el, nu poți intra-n împărăție.

Pomul tău ce roadă aduce,
Cu gust dulce sau amar?
Oare Domnului îi place?
Ai strâns toți snopii dintre spice,
Sau ai aruncat recolta în eternul jar?

Ești o floare-n câmpul larg,
Sau te-ai uscat căci nu ai rodit?
Și în curentul lumii te îndrepți, unde alerg
Atâția oameni care viața toată și-o șterg.
Pune-ți singur întrebarea, cu ce ești mai deosebit?

Mai strălucești ca altă dată,
Când nou născut din apă ai fost?
Lumina-n tine este adevărată,
Sau umbli-n negura de ceață?
Căci prea greu este al mântuirii cost.

Ți se va mai pune o întrebare,
E pentru tine, pentru suflet.
Uită-te-n spate, e dreaptă oare?
Ai mers tu cu Isus de mână cu plăcere?
Sau l-ai lăsat pe cale în secret?

Nu uita, o dragul meu,
Isus nu îți forțează ușa.
De o deschizi, pe brațe vei fi purtat mereu,
Căci în cartea sfântă scrie Dumnezeu.
Rămâi închis, ramura de măslin ți-o va acoperi cenușa.