Departe de Tine, de tot ce e sfânt,
Răpus de mândrie, trântit la pământ.
Mânat de ambiții, orgolii deșarte,
Mergeam cu grăbire, spre-abisuri de moarte.
Și totuși, un strigăt a fost îndeajuns,
Ca mâna-Ți divină să șteargă-al meu plâns.
Răpus de mândrie, trântit la pământ.
Mânat de ambiții, orgolii deșarte,
Mergeam cu grăbire, spre-abisuri de moarte.
Și totuși, un strigăt a fost îndeajuns,
Ca mâna-Ți divină să șteargă-al meu plâns.
Ce taină adâncă,
Se-ascunde în Tine, Isuse iubit!
Tu cauți și astăzi prin negrul cumplit,
Cu-atâta iubire, pe cel rătăcit!
Se-ascunde în Tine, Isuse iubit!
Tu cauți și astăzi prin negrul cumplit,
Cu-atâta iubire, pe cel rătăcit!
Din negura nopții, din praf de ruine
M-ai tras Tu, Isuse, în brațe la Tine.
Iertat mi-e păcatul, scăpat de povară,
Mi-ai luat din mâini cupa cu fiere amară,
Și sufletu-mi prins în fapte de vină
Spălat e prin sânge și pus la lumină.
M-ai tras Tu, Isuse, în brațe la Tine.
Iertat mi-e păcatul, scăpat de povară,
Mi-ai luat din mâini cupa cu fiere amară,
Și sufletu-mi prins în fapte de vină
Spălat e prin sânge și pus la lumină.
Ce taină adâncă,
Se-ascunde în Tine, Isuse iubit!
Tu cauți și astăzi prin negrul cumplit,
Cu-atâta iubire, pe cel rătăcit!
Se-ascunde în Tine, Isuse iubit!
Tu cauți și astăzi prin negrul cumplit,
Cu-atâta iubire, pe cel rătăcit!
Din cer ai coborât în lumea păgână,
Să mori pentru mine, un pumn de țărână!
O, ce bucurie, ce har ne-nțeles:
Din rob să fiu liber, dintr-un proscris - ales!
Să mori pentru mine, un pumn de țărână!
O, ce bucurie, ce har ne-nțeles:
Din rob să fiu liber, dintr-un proscris - ales!
Din cer ai coborât în lumea păgână,
Să mori pentru mine, un pumn de țărână!
O, ce bucurie, ce har ne-nțeles:
Din rob să fiu liber, dintr-un proscris - ales!
Să mori pentru mine, un pumn de țărână!
O, ce bucurie, ce har ne-nțeles:
Din rob să fiu liber, dintr-un proscris - ales!
Departe de Tine, de tot ce e sfânt,
Răpus de mândrie, trântit la pământ.
Mânat de ambiții, orgolii deșarte,
Mergeam cu grăbire, spre-abisuri de moarte.
Și totuși, un strigăt a fost îndeajuns,
Ca mâna-Ți divină să șteargă-al meu plâns.
Răpus de mândrie, trântit la pământ.
Mânat de ambiții, orgolii deșarte,
Mergeam cu grăbire, spre-abisuri de moarte.
Și totuși, un strigăt a fost îndeajuns,
Ca mâna-Ți divină să șteargă-al meu plâns.
Ce taină adâncă,
Se-ascunde în Tine, Isuse iubit!
Tu cauți și astăzi prin negrul cumplit,
Cu-atâta iubire, pe cel rătăcit!
Se-ascunde în Tine, Isuse iubit!
Tu cauți și astăzi prin negrul cumplit,
Cu-atâta iubire, pe cel rătăcit!
Din negura nopții, din praf de ruine
M-ai tras Tu, Isuse, în brațe la Tine.
Iertat mi-e păcatul, scăpat de povară,
Mi-ai luat din mâini cupa cu fiere amară,
Și sufletu-mi prins în fapte de vină
Spălat e prin sânge și pus la lumină.
M-ai tras Tu, Isuse, în brațe la Tine.
Iertat mi-e păcatul, scăpat de povară,
Mi-ai luat din mâini cupa cu fiere amară,
Și sufletu-mi prins în fapte de vină
Spălat e prin sânge și pus la lumină.
Ce taină adâncă,
Se-ascunde în Tine, Isuse iubit!
Tu cauți și astăzi prin negrul cumplit,
Cu-atâta iubire, pe cel rătăcit!
Se-ascunde în Tine, Isuse iubit!
Tu cauți și astăzi prin negrul cumplit,
Cu-atâta iubire, pe cel rătăcit!
Din cer ai coborât în lumea păgână,
Să mori pentru mine, un pumn de țărână!
O, ce bucurie, ce har ne-nțeles:
Din rob să fiu liber, dintr-un proscris - ales!
Să mori pentru mine, un pumn de țărână!
O, ce bucurie, ce har ne-nțeles:
Din rob să fiu liber, dintr-un proscris - ales!
Din cer ai coborât în lumea păgână,
Să mori pentru mine, un pumn de țărână!
O, ce bucurie, ce har ne-nțeles:
Din rob să fiu liber, dintr-un proscris - ales!
Să mori pentru mine, un pumn de țărână!
O, ce bucurie, ce har ne-nțeles:
Din rob să fiu liber, dintr-un proscris - ales!
