Chiar cei aleși sunt ispitiți să cadă

Chiar cei aleși sunt ispitiți să cadă,
În vremurile grele de apoi,
/: Dă ochilor trezire ca să vadă,
Lsuse că Tu ești mereu cu noi! :/

Și-n inimi toarnă liniște deplină,
Și-avânt și har în greul Tău război,
/: Să știm adânc, că-n tot ce-o fi să vină,
Mai alipit, mai viu ești lângă noi! :/

Când urlă valurile spumegânde,
De necredință, ură și nevoi,
/: Adu-ne-aminte-ndemnurile blânde,
Ce ni Ie-ai dat spunând că ești cu noi! :/

Și nu lăsa durerea și-oboseala,
Să ne târască-n negrul lor șuvoi,
Ci iartă-ne slăbia și greșala,
Și-ncredințează-ne că ești cu noi!