Colindat-am lumea toată
Si-am crezut că-s înțeleaptă, dar m-am înșelat.
La școli 'nalte am umblat,
De maimuță am aflat, ei m-au învățat.
Ei mi-au spus că doar natura,
Ea mi-a dăltuit făptura
Și că totu-i transformat, nu-i nimic real.
M-au făcut să cred minciuna
Și să zic ca ei întruna,
Însă Tu m-ai cercetat, și m-ai deșteptat.
Si-am crezut că-s înțeleaptă, dar m-am înșelat.
La școli 'nalte am umblat,
De maimuță am aflat, ei m-au învățat.
Ei mi-au spus că doar natura,
Ea mi-a dăltuit făptura
Și că totu-i transformat, nu-i nimic real.
M-au făcut să cred minciuna
Și să zic ca ei întruna,
Însă Tu m-ai cercetat, și m-ai deșteptat.
Au uitat de Tine, Tată,
Mintea lor le-a fost lăsată în deșertăciuni.
Azi se cercetează-ntruna,
Nu au cunoscut măsura și s-au îngâmfat.
Tu ai făcut universul
Și i-ai scris în spații mersul,
Legile ce le-ai creat, nu s-au mai schimbat.
Oștirea cerească toată,
Ea Te laudă, o, Tată,
Numai omul a uitat că Tu l-ai creat.
Mintea lor le-a fost lăsată în deșertăciuni.
Azi se cercetează-ntruna,
Nu au cunoscut măsura și s-au îngâmfat.
Tu ai făcut universul
Și i-ai scris în spații mersul,
Legile ce le-ai creat, nu s-au mai schimbat.
Oștirea cerească toată,
Ea Te laudă, o, Tată,
Numai omul a uitat că Tu l-ai creat.
Sunt făptura minunată,
Prin Cuvântul Lui creată, eu Îi mulțumesc;
Nu-s maimuță poluată,
Sunt din viță mai aleasă, sunt din Dumnezeu.
A mea minte luminată,
Vrea să-ți spună că-i iertată,
Cunoștiința veche-a mea s-îndoit și ea,
Sunt tot-una cu chemarea
Cerului și vindecarea,
Dragostea m-a vindecat și m-a eliberat.
Prin Cuvântul Lui creată, eu Îi mulțumesc;
Nu-s maimuță poluată,
Sunt din viță mai aleasă, sunt din Dumnezeu.
A mea minte luminată,
Vrea să-ți spună că-i iertată,
Cunoștiința veche-a mea s-îndoit și ea,
Sunt tot-una cu chemarea
Cerului și vindecarea,
Dragostea m-a vindecat și m-a eliberat.
Omule, primește-L, iată,
Ești făptura minunată, tu să te smerești!
C-azi dorim, noi, Sfinte Tată,
Să avem un chip odată, cel dumnezeiesc.
Te iubește și te-așteaptă
Să-ți reverși privirea toată,
Către frumusețea Sa, și tu ești din ea.
Vrea din moarte să te salte
Si să duci a Lui bucate,
Mângăiere să îți dea, asta-i voia Sa.
Ești făptura minunată, tu să te smerești!
C-azi dorim, noi, Sfinte Tată,
Să avem un chip odată, cel dumnezeiesc.
Te iubește și te-așteaptă
Să-ți reverși privirea toată,
Către frumusețea Sa, și tu ești din ea.
Vrea din moarte să te salte
Si să duci a Lui bucate,
Mângăiere să îți dea, asta-i voia Sa.
Colindat-am lumea toată
Si-am crezut că-s înțeleaptă, dar m-am înșelat.
La școli 'nalte am umblat,
De maimuță am aflat, ei m-au învățat.
Ei mi-au spus că doar natura,
Ea mi-a dăltuit făptura
Și că totu-i transformat, nu-i nimic real.
M-au făcut să cred minciuna
Și să zic ca ei întruna,
Însă Tu m-ai cercetat, și m-ai deșteptat.
Si-am crezut că-s înțeleaptă, dar m-am înșelat.
La școli 'nalte am umblat,
De maimuță am aflat, ei m-au învățat.
Ei mi-au spus că doar natura,
Ea mi-a dăltuit făptura
Și că totu-i transformat, nu-i nimic real.
M-au făcut să cred minciuna
Și să zic ca ei întruna,
Însă Tu m-ai cercetat, și m-ai deșteptat.
Au uitat de Tine, Tată,
Mintea lor le-a fost lăsată în deșertăciuni.
Azi se cercetează-ntruna,
Nu au cunoscut măsura și s-au îngâmfat.
Tu ai făcut universul
Și i-ai scris în spații mersul,
Legile ce le-ai creat, nu s-au mai schimbat.
Oștirea cerească toată,
Ea Te laudă, o, Tată,
Numai omul a uitat că Tu l-ai creat.
Mintea lor le-a fost lăsată în deșertăciuni.
Azi se cercetează-ntruna,
Nu au cunoscut măsura și s-au îngâmfat.
Tu ai făcut universul
Și i-ai scris în spații mersul,
Legile ce le-ai creat, nu s-au mai schimbat.
Oștirea cerească toată,
Ea Te laudă, o, Tată,
Numai omul a uitat că Tu l-ai creat.
Sunt făptura minunată,
Prin Cuvântul Lui creată, eu Îi mulțumesc;
Nu-s maimuță poluată,
Sunt din viță mai aleasă, sunt din Dumnezeu.
A mea minte luminată,
Vrea să-ți spună că-i iertată,
Cunoștiința veche-a mea s-îndoit și ea,
Sunt tot-una cu chemarea
Cerului și vindecarea,
Dragostea m-a vindecat și m-a eliberat.
Prin Cuvântul Lui creată, eu Îi mulțumesc;
Nu-s maimuță poluată,
Sunt din viță mai aleasă, sunt din Dumnezeu.
A mea minte luminată,
Vrea să-ți spună că-i iertată,
Cunoștiința veche-a mea s-îndoit și ea,
Sunt tot-una cu chemarea
Cerului și vindecarea,
Dragostea m-a vindecat și m-a eliberat.
Omule, primește-L, iată,
Ești făptura minunată, tu să te smerești!
C-azi dorim, noi, Sfinte Tată,
Să avem un chip odată, cel dumnezeiesc.
Te iubește și te-așteaptă
Să-ți reverși privirea toată,
Către frumusețea Sa, și tu ești din ea.
Vrea din moarte să te salte
Si să duci a Lui bucate,
Mângăiere să îți dea, asta-i voia Sa.
Ești făptura minunată, tu să te smerești!
C-azi dorim, noi, Sfinte Tată,
Să avem un chip odată, cel dumnezeiesc.
Te iubește și te-așteaptă
Să-ți reverși privirea toată,
Către frumusețea Sa, și tu ești din ea.
Vrea din moarte să te salte
Si să duci a Lui bucate,
Mângăiere să îți dea, asta-i voia Sa.
