Cu amfora inimii mele
Când zorii-și aruncă beteala
Luminii pe cerul cu stele
Grăbit și-nsetat vin cu ea la
Când zorii-și aruncă beteala
Luminii pe cerul cu stele
Grăbit și-nsetat vin cu ea la
Fântâna cu Apa cea vie
Și sfânt-a Adevărului, care
Țâșnește din veci spre vecie
S-o umpli cu dulce răcoare.
Și sfânt-a Adevărului, care
Țâșnește din veci spre vecie
S-o umpli cu dulce răcoare.
Și setea din ea-și potolescă
Câți trec prin a lumii Sahară,
Puteri tot mai noi să primească
Să-și poarte a crucii povară!
Câți trec prin a lumii Sahară,
Puteri tot mai noi să primească
Să-și poarte a crucii povară!
Mi-e amfora mică, Stăpâne,
Dar mult să reverse ea poate
Cu Apa cea vie din Tine,
Mi-o umple în zilele toate!
Dar mult să reverse ea poate
Cu Apa cea vie din Tine,
Mi-o umple în zilele toate!
Cu amfora inimii mele
Când zorii-și aruncă beteala
Luminii pe cerul cu stele
Grăbit și-nsetat vin cu ea la
Când zorii-și aruncă beteala
Luminii pe cerul cu stele
Grăbit și-nsetat vin cu ea la
Fântâna cu Apa cea vie
Și sfânt-a Adevărului, care
Țâșnește din veci spre vecie
S-o umpli cu dulce răcoare.
Și sfânt-a Adevărului, care
Țâșnește din veci spre vecie
S-o umpli cu dulce răcoare.
Și setea din ea-și potolescă
Câți trec prin a lumii Sahară,
Puteri tot mai noi să primească
Să-și poarte a crucii povară!
Câți trec prin a lumii Sahară,
Puteri tot mai noi să primească
Să-și poarte a crucii povară!
Mi-e amfora mică, Stăpâne,
Dar mult să reverse ea poate
Cu Apa cea vie din Tine,
Mi-o umple în zilele toate!
Dar mult să reverse ea poate
Cu Apa cea vie din Tine,
Mi-o umple în zilele toate!
