Cu cât ai un dar mai mare,
Să muncești mai înfocat!
De-orice timp pierdut zadarnic
Ție-ți este mai păcat.
Cu cât ai mai multă stare,
Să te porți și mai smerit;
Dacă ești tiran, ori mândru,
Tu ești mai de osândit.
Să muncești mai înfocat!
De-orice timp pierdut zadarnic
Ție-ți este mai păcat.
Cu cât ai mai multă stare,
Să te porți și mai smerit;
Dacă ești tiran, ori mândru,
Tu ești mai de osândit.
Cu cât ai un loc mai vrednic,
Umblă mai cuviincios;
Orice rău văzut la tine,
Este-o hulă lui Hristos.
Cu cât ai un nume, care
E mai larg și cunoscut,
Tot ce văd la tine alții
Sfânt să-ți fie și plăcut.
Umblă mai cuviincios;
Orice rău văzut la tine,
Este-o hulă lui Hristos.
Cu cât ai un nume, care
E mai larg și cunoscut,
Tot ce văd la tine alții
Sfânt să-ți fie și plăcut.
Cu cât ai în urmă anii
Tot mai mulți și mai săraci,
Orice clipă, mai cu teamă
Și mai cu folos s-o-mbraci
Căci în fața Veșniciei
Vei vedea-ngrozit și mut,
Ce-ai pierdut pe totdeauna
Când puteai și n-ai făcut.
Tot mai mulți și mai săraci,
Orice clipă, mai cu teamă
Și mai cu folos s-o-mbraci
Căci în fața Veșniciei
Vei vedea-ngrozit și mut,
Ce-ai pierdut pe totdeauna
Când puteai și n-ai făcut.
Cu cât ai un dar mai mare,
Să muncești mai înfocat!
De-orice timp pierdut zadarnic
Ție-ți este mai păcat.
Cu cât ai mai multă stare,
Să te porți și mai smerit;
Dacă ești tiran, ori mândru,
Tu ești mai de osândit.
Să muncești mai înfocat!
De-orice timp pierdut zadarnic
Ție-ți este mai păcat.
Cu cât ai mai multă stare,
Să te porți și mai smerit;
Dacă ești tiran, ori mândru,
Tu ești mai de osândit.
Cu cât ai un loc mai vrednic,
Umblă mai cuviincios;
Orice rău văzut la tine,
Este-o hulă lui Hristos.
Cu cât ai un nume, care
E mai larg și cunoscut,
Tot ce văd la tine alții
Sfânt să-ți fie și plăcut.
Umblă mai cuviincios;
Orice rău văzut la tine,
Este-o hulă lui Hristos.
Cu cât ai un nume, care
E mai larg și cunoscut,
Tot ce văd la tine alții
Sfânt să-ți fie și plăcut.
Cu cât ai în urmă anii
Tot mai mulți și mai săraci,
Orice clipă, mai cu teamă
Și mai cu folos s-o-mbraci
Căci în fața Veșniciei
Vei vedea-ngrozit și mut,
Ce-ai pierdut pe totdeauna
Când puteai și n-ai făcut.
Tot mai mulți și mai săraci,
Orice clipă, mai cu teamă
Și mai cu folos s-o-mbraci
Căci în fața Veșniciei
Vei vedea-ngrozit și mut,
Ce-ai pierdut pe totdeauna
Când puteai și n-ai făcut.