Cu câtă-nțelepciune s-ar cere să pășim,
Când nu știm calea clipei de-ajungem s-o sfârșim.
Când nu știm calea clipei de-ajungem s-o sfârșim.
Cu câtă lepădare de tot ce parc-avem,
Când nu știm lângă toate cât încă mai suntem.
Când nu știm lângă toate cât încă mai suntem.
Cu câtă pocăință spre orișice păcat,
Când nu știm dacă mâine mai poate fi iertat.
Când nu știm dacă mâine mai poate fi iertat.
Cu câtă dezlipire de tot ce întâlnim,
Când nu știm niciodată 'napoi de mai venim.
Când nu știm niciodată 'napoi de mai venim.
Cu câtă dărnicie spre tot ce-am mai putea,
Când nu știm dacă mâine vom fi sau vom avea.
Când nu știm dacă mâine vom fi sau vom avea.
Cu câtă grabă sfântă spre-al mântuirii dar,
Nu știm dacă mâine nu fi-n zadar.
Nu știm dacă mâine nu fi-n zadar.
Cu câtă-nțelepciune s-ar cere să pășim,
Când nu știm calea clipei de-ajungem s-o sfârșim.
Când nu știm calea clipei de-ajungem s-o sfârșim.
Cu câtă lepădare de tot ce parc-avem,
Când nu știm lângă toate cât încă mai suntem.
Când nu știm lângă toate cât încă mai suntem.
Cu câtă pocăință spre orișice păcat,
Când nu știm dacă mâine mai poate fi iertat.
Când nu știm dacă mâine mai poate fi iertat.
Cu câtă dezlipire de tot ce întâlnim,
Când nu știm niciodată 'napoi de mai venim.
Când nu știm niciodată 'napoi de mai venim.
Cu câtă dărnicie spre tot ce-am mai putea,
Când nu știm dacă mâine vom fi sau vom avea.
Când nu știm dacă mâine vom fi sau vom avea.
Cu câtă grabă sfântă spre-al mântuirii dar,
Nu știm dacă mâine nu fi-n zadar.
Nu știm dacă mâine nu fi-n zadar.
