Cu haina iubirii s-acopăr mereu,
Pe cel dezgolit de ispită.
Și rău să nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentință grăbită.
Pe cel dezgolit de ispită.
Și rău să nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentință grăbită.
Iubirea, iubirea
Să-mi umple de-a pururi trăirea.
Iubirea, iubirea,
Împlinească-și în mine menirea.
Să-mi umple de-a pururi trăirea.
Iubirea, iubirea,
Împlinească-și în mine menirea.
Nici piatra osândei cea rece și grea
În mine s-o am ridicată,
Ci dragostea dulce, cu focul din ea,
Să facă deplin judecată!
În mine s-o am ridicată,
Ci dragostea dulce, cu focul din ea,
Să facă deplin judecată!
Iar sabia sfânt-a dreptății de Sus,
Nicicând să n-o scot cu grăbire,
Ci pururi să-nvăț de la Domnul Isus,
Dreptatea născută-n iubire.
Nicicând să n-o scot cu grăbire,
Ci pururi să-nvăț de la Domnul Isus,
Dreptatea născută-n iubire.
Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat,
Păcatul cu-a lui rădăcină.
Că-n dragoste sufletul este curat,
Prin ea se păstrează-n lumină!
Păcatul cu-a lui rădăcină.
Că-n dragoste sufletul este curat,
Prin ea se păstrează-n lumină!
În răni de păcate să torn nesfârșit,
Balsamul iubirii divine.
Căci dragostea-i semnul că Domnul Slăvit
Născutu-m-a nou pentru Sine!
Balsamul iubirii divine.
Căci dragostea-i semnul că Domnul Slăvit
Născutu-m-a nou pentru Sine!
Cu haina iubirii s-acopăr mereu,
Pe cel dezgolit de ispită.
Și rău să nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentință grăbită.
Pe cel dezgolit de ispită.
Și rău să nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentință grăbită.
Iubirea, iubirea
Să-mi umple de-a pururi trăirea.
Iubirea, iubirea,
Împlinească-și în mine menirea.
Să-mi umple de-a pururi trăirea.
Iubirea, iubirea,
Împlinească-și în mine menirea.
Nici piatra osândei cea rece și grea
În mine s-o am ridicată,
Ci dragostea dulce, cu focul din ea,
Să facă deplin judecată!
În mine s-o am ridicată,
Ci dragostea dulce, cu focul din ea,
Să facă deplin judecată!
Iar sabia sfânt-a dreptății de Sus,
Nicicând să n-o scot cu grăbire,
Ci pururi să-nvăț de la Domnul Isus,
Dreptatea născută-n iubire.
Nicicând să n-o scot cu grăbire,
Ci pururi să-nvăț de la Domnul Isus,
Dreptatea născută-n iubire.
Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat,
Păcatul cu-a lui rădăcină.
Că-n dragoste sufletul este curat,
Prin ea se păstrează-n lumină!
Păcatul cu-a lui rădăcină.
Că-n dragoste sufletul este curat,
Prin ea se păstrează-n lumină!
În răni de păcate să torn nesfârșit,
Balsamul iubirii divine.
Căci dragostea-i semnul că Domnul Slăvit
Născutu-m-a nou pentru Sine!
Balsamul iubirii divine.
Căci dragostea-i semnul că Domnul Slăvit
Născutu-m-a nou pentru Sine!
