Cu pași de îndurare îmi urmărești ființa,
Cu mâna de iubire mă însoțești pe drum.
Când piedici am în cale, Tu îmi mărești credința,
/: Ce munții îi strămută și-n veacul de acum :/
Cu mâna de iubire mă însoțești pe drum.
Când piedici am în cale, Tu îmi mărești credința,
/: Ce munții îi strămută și-n veacul de acum :/
Privirea Ta sublimă, nespusa Ta iubire,
Decât oricare mamă, ori frate mai presus,
Mă fac să gust din harul cel fără mărginire,
Cu ochii către slava ce-a coborât de sus.
Decât oricare mamă, ori frate mai presus,
Mă fac să gust din harul cel fără mărginire,
Cu ochii către slava ce-a coborât de sus.
N-aș fi crezut în suflet, în rai, în veșnicie,
De n-ai fi Tu în mine miracol fericit.
O mare liniștită de har, de bucurie,
/: Ce-mi poartă singur barca spre țărmul năzuit :/
De n-ai fi Tu în mine miracol fericit.
O mare liniștită de har, de bucurie,
/: Ce-mi poartă singur barca spre țărmul năzuit :/
Șuvoaie și șuvoaie, curg ape peste mine.
Țâșnesc apoi din mine spre tronul preaînalt E harul Tău din care nu mă va smulge nimeni
/: Și care mă va duce spre țărmul celălalt :/
Țâșnesc apoi din mine spre tronul preaînalt E harul Tău din care nu mă va smulge nimeni
/: Și care mă va duce spre țărmul celălalt :/
Cu pași de îndurare îmi urmărești ființa,
Cu mâna de iubire mă însoțești pe drum.
Când piedici am în cale, Tu îmi mărești credința,
/: Ce munții îi strămută și-n veacul de acum :/
Cu mâna de iubire mă însoțești pe drum.
Când piedici am în cale, Tu îmi mărești credința,
/: Ce munții îi strămută și-n veacul de acum :/
Privirea Ta sublimă, nespusa Ta iubire,
Decât oricare mamă, ori frate mai presus,
Mă fac să gust din harul cel fără mărginire,
Cu ochii către slava ce-a coborât de sus.
Decât oricare mamă, ori frate mai presus,
Mă fac să gust din harul cel fără mărginire,
Cu ochii către slava ce-a coborât de sus.
N-aș fi crezut în suflet, în rai, în veșnicie,
De n-ai fi Tu în mine miracol fericit.
O mare liniștită de har, de bucurie,
/: Ce-mi poartă singur barca spre țărmul năzuit :/
De n-ai fi Tu în mine miracol fericit.
O mare liniștită de har, de bucurie,
/: Ce-mi poartă singur barca spre țărmul năzuit :/
Șuvoaie și șuvoaie, curg ape peste mine.
Țâșnesc apoi din mine spre tronul preaînalt E harul Tău din care nu mă va smulge nimeni
/: Și care mă va duce spre țărmul celălalt :/
Țâșnesc apoi din mine spre tronul preaînalt E harul Tău din care nu mă va smulge nimeni
/: Și care mă va duce spre țărmul celălalt :/
