Cui s-a dat aripi - să zboare

Cui s-a dat aripi - să zboare,
Spre 'nălțimile luminii,
Să nu mai rămână-n locul,
Unde cresc, în voie, spinii.

Cui s-a dat urechi - s-audă,
Glasul tainelor divine,
Care pot să deie viața,
Fericirilor depline.

Cui s-a dat harul vederii,
Să privească mai cucernic,
Bunătatea și-adevărul,
Dumnezeului Puternic.

Cui s-a dat înțelepciunea,
Duhului, neîngrădită,
S-o aducă-n slujba păcii,
Și-a unirii mult dorită.

Cui s-a dat inimă nouă,
Ruptă din Divinul Soare,
S-o păstreze pe altarul,
Dragostei mistuitoare.

Fericit e-acela, Doamne,
Care pune-n slujba-Ți toate,
Darurile ce-n ființa-i,
De la Tine i-au fost date!