Cumpătarea-i datoria oricărei ființe drepte,
Ea îndrumă pașii vieții pe cărările-nțelepte,
În ea este sănătate și putere și iubire
Și doar ea aduce-n casă și în suflet mulțumire.
Ea îndrumă pașii vieții pe cărările-nțelepte,
În ea este sănătate și putere și iubire
Și doar ea aduce-n casă și în suflet mulțumire.
Omul fără cumpătare
Cât ar strânge tot nu are,
Că din sacul care curge
Cât se toarnă, nu se-ajunge.
Cât ar strânge tot nu are,
Că din sacul care curge
Cât se toarnă, nu se-ajunge.
Cumpătarea e virtutea ce se află-n chibzuință,
Fără ea vorbești zadarnic de iubire și credință,
Căci fără de cumpătare nu-i credință, nici iubire,
Iar când sunt, aduc doar hulă
Și necaz și necinstire.
Fără ea vorbești zadarnic de iubire și credință,
Căci fără de cumpătare nu-i credință, nici iubire,
Iar când sunt, aduc doar hulă
Și necaz și necinstire.
Cumpătarea se arată
În umblarea cea curată,
În vorbirea măsurată
Și în faptă, de-orice dată.
În umblarea cea curată,
În vorbirea măsurată
Și în faptă, de-orice dată.
Unde nu e cumpătare să te-aștepți la sărăcie,
Chiar dac-ar fi fost acolo cea mai mare avuție,
Căci din vasul care curge
Chiar când pierde doar un pic,
În curând sosește vremea că n-a mai rămas nimic.
Chiar dac-ar fi fost acolo cea mai mare avuție,
Căci din vasul care curge
Chiar când pierde doar un pic,
În curând sosește vremea că n-a mai rămas nimic.
A fi cumpătat înseamnă a griji de-orice fărâmă,
Zidul ne-ngrijit la vreme, cât de tare-i se dărâmă.
Zidul ne-ngrijit la vreme, cât de tare-i se dărâmă.
Cumpătarea și risipa nu pot merge împreună,
Ele n-au dus niciodată laolaltă casă bună,
Omul cumpătat urăște și-osândește-orice risipă
El nu-și cheltuie zadarnic, nici un ban
Și nici o clipă.
Ele n-au dus niciodată laolaltă casă bună,
Omul cumpătat urăște și-osândește-orice risipă
El nu-și cheltuie zadarnic, nici un ban
Și nici o clipă.
Cumpătarea are margini și măsură-n toate cele,
Nu numai în cele bune,
Dar chiar și în cele rele.
Nu numai în cele bune,
Dar chiar și în cele rele.
Nu-i decât un drum spre viața plină de îndestulare
Și-acest drum frumos și sigur se numește cumpătare.
- Fiul meu, obișnuiește-ți zi de zi ființa-ntreagă
Calea asta s-o urmeze
Și să-i fie cea mai dragă.
Și-acest drum frumos și sigur se numește cumpătare.
- Fiul meu, obișnuiește-ți zi de zi ființa-ntreagă
Calea asta s-o urmeze
Și să-i fie cea mai dragă.
Hotărârile frumoase bine e să le luăm
Însă dacă nu le ținem, ne-nțelepți ne arătăm.
Însă dacă nu le ținem, ne-nțelepți ne arătăm.
Mai târziu sau mai devreme rabdă cel necumpătat
Căci pe unde faci păcatul, ispășești orice păcat,
Cine n-are cumpătare în ce face și vorbește
Vine prea degrabă ziua când cu lipsuri ispășește.
Căci pe unde faci păcatul, ispășești orice păcat,
Cine n-are cumpătare în ce face și vorbește
Vine prea degrabă ziua când cu lipsuri ispășește.
Cine n-are cumpătare
Să n-aștepte desfătare,
Căci risipa cheltuiește
Tot mai mult decât primește.
Să n-aștepte desfătare,
Căci risipa cheltuiește
Tot mai mult decât primește.
Omul cumpătat e-acela care dă ce-i drept oricui
Și-n tot drumul lui n-atinge cu nimic al nimănui,
Ci își ține și cuvântul și tăcerea măsurat,
Numai astfel omul este credincios adevărat.
Și-n tot drumul lui n-atinge cu nimic al nimănui,
Ci își ține și cuvântul și tăcerea măsurat,
Numai astfel omul este credincios adevărat.
Fericită-i cumpătarea căci ea strânge nu aruncă,
Știe că-orice fărâmitură ca s-o ai se cere muncă,
De aceea ea n-aruncă nici un dram ce-i prisosește,
Știe că la orice-i vine vremea-n care trebuiește.
Știe că-orice fărâmitură ca s-o ai se cere muncă,
De aceea ea n-aruncă nici un dram ce-i prisosește,
Știe că la orice-i vine vremea-n care trebuiește.
Cea mai întristată țară este-aceea fără frați
Și cea mai săracă-i țara fără oameni cumpătați.
Și cea mai săracă-i țara fără oameni cumpătați.
Cumpătarea-i datoria oricărei ființe drepte,
Ea îndrumă pașii vieții pe cărările-nțelepte,
În ea este sănătate și putere și iubire
Și doar ea aduce-n casă și în suflet mulțumire.
Ea îndrumă pașii vieții pe cărările-nțelepte,
În ea este sănătate și putere și iubire
Și doar ea aduce-n casă și în suflet mulțumire.
Omul fără cumpătare
Cât ar strânge tot nu are,
Că din sacul care curge
Cât se toarnă, nu se-ajunge.
Cât ar strânge tot nu are,
Că din sacul care curge
Cât se toarnă, nu se-ajunge.
Cumpătarea e virtutea ce se află-n chibzuință,
Fără ea vorbești zadarnic de iubire și credință,
Căci fără de cumpătare nu-i credință, nici iubire,
Iar când sunt, aduc doar hulă
Și necaz și necinstire.
Fără ea vorbești zadarnic de iubire și credință,
Căci fără de cumpătare nu-i credință, nici iubire,
Iar când sunt, aduc doar hulă
Și necaz și necinstire.
Cumpătarea se arată
În umblarea cea curată,
În vorbirea măsurată
Și în faptă, de-orice dată.
În umblarea cea curată,
În vorbirea măsurată
Și în faptă, de-orice dată.
Unde nu e cumpătare să te-aștepți la sărăcie,
Chiar dac-ar fi fost acolo cea mai mare avuție,
Căci din vasul care curge
Chiar când pierde doar un pic,
În curând sosește vremea că n-a mai rămas nimic.
Chiar dac-ar fi fost acolo cea mai mare avuție,
Căci din vasul care curge
Chiar când pierde doar un pic,
În curând sosește vremea că n-a mai rămas nimic.
A fi cumpătat înseamnă a griji de-orice fărâmă,
Zidul ne-ngrijit la vreme, cât de tare-i se dărâmă.
Zidul ne-ngrijit la vreme, cât de tare-i se dărâmă.
Cumpătarea și risipa nu pot merge împreună,
Ele n-au dus niciodată laolaltă casă bună,
Omul cumpătat urăște și-osândește-orice risipă
El nu-și cheltuie zadarnic, nici un ban
Și nici o clipă.
Ele n-au dus niciodată laolaltă casă bună,
Omul cumpătat urăște și-osândește-orice risipă
El nu-și cheltuie zadarnic, nici un ban
Și nici o clipă.
Cumpătarea are margini și măsură-n toate cele,
Nu numai în cele bune,
Dar chiar și în cele rele.
Nu numai în cele bune,
Dar chiar și în cele rele.
Nu-i decât un drum spre viața plină de îndestulare
Și-acest drum frumos și sigur se numește cumpătare.
- Fiul meu, obișnuiește-ți zi de zi ființa-ntreagă
Calea asta s-o urmeze
Și să-i fie cea mai dragă.
Și-acest drum frumos și sigur se numește cumpătare.
- Fiul meu, obișnuiește-ți zi de zi ființa-ntreagă
Calea asta s-o urmeze
Și să-i fie cea mai dragă.
Hotărârile frumoase bine e să le luăm
Însă dacă nu le ținem, ne-nțelepți ne arătăm.
Însă dacă nu le ținem, ne-nțelepți ne arătăm.
Mai târziu sau mai devreme rabdă cel necumpătat
Căci pe unde faci păcatul, ispășești orice păcat,
Cine n-are cumpătare în ce face și vorbește
Vine prea degrabă ziua când cu lipsuri ispășește.
Căci pe unde faci păcatul, ispășești orice păcat,
Cine n-are cumpătare în ce face și vorbește
Vine prea degrabă ziua când cu lipsuri ispășește.
Cine n-are cumpătare
Să n-aștepte desfătare,
Căci risipa cheltuiește
Tot mai mult decât primește.
Să n-aștepte desfătare,
Căci risipa cheltuiește
Tot mai mult decât primește.
Omul cumpătat e-acela care dă ce-i drept oricui
Și-n tot drumul lui n-atinge cu nimic al nimănui,
Ci își ține și cuvântul și tăcerea măsurat,
Numai astfel omul este credincios adevărat.
Și-n tot drumul lui n-atinge cu nimic al nimănui,
Ci își ține și cuvântul și tăcerea măsurat,
Numai astfel omul este credincios adevărat.
Fericită-i cumpătarea căci ea strânge nu aruncă,
Știe că-orice fărâmitură ca s-o ai se cere muncă,
De aceea ea n-aruncă nici un dram ce-i prisosește,
Știe că la orice-i vine vremea-n care trebuiește.
Știe că-orice fărâmitură ca s-o ai se cere muncă,
De aceea ea n-aruncă nici un dram ce-i prisosește,
Știe că la orice-i vine vremea-n care trebuiește.
Cea mai întristată țară este-aceea fără frați
Și cea mai săracă-i țara fără oameni cumpătați.
Și cea mai săracă-i țara fără oameni cumpătați.
