Daca te simțești vreodată trist și apăsat

Daca te simțești vreodată trist și apăsat,
Și de casa părintească te-ai îndepărtat,
/: O, adu-ți, adu-ți aminte, o, de cărarea dinainte,
Te va duce la pieire, o, dacă nu te-ntorci. :/

Vocea sfântă și duioasă strigă ne-ncetat:
„O, întoarce-te acasă, fiu îndepărtat!
/: Lasă lumea păcătoasă, o, și vino, din nou acasă!
E destul cât pribegit-ai, o, fiule pierdut!” :/

Dacă te întorci acasă, te vei bucura
Și inima ta, în Domnul, se va desfăta,
/: Căci din zorii dimineții, o, până la amurgul vieții,
Ți-a trimite roua cerul, o, dacă te smerești. :/

Ca și pomul lângă apă te vei înviora
Și inima ta, în Domnul, se va bucura.
/: Vei striga fără-ncetare: „O, ești o stâncă de salvare
Care mi-a ieșit în cale, o, și m-a mântuit!” :/

O, întoarce-te acasă, nu mai zăbovi!
Nu mai sta pe căi deșarte, trist si obosit,
/: Căci iubirea Lui cea mare, o, este gata de iertare.
O, ascult-a Lui chemare, o, până nu-i târziu! :/